ICCJ. Decizia nr. 3998/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3998/2008
Dosar nr. 6772/2/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 septembrie 2007, D.A., ş.a., au chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, D.G.P. Bucureşti şi I.G.P.R., solicitând obligarea acestor autorităţi publice pârâte la plata în solidar a sumelor de bani ce reprezintă sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizat cu indicele de inflaţie până la data efectuări plăţii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în prezent sunt subofiţeri în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, respectiv la U.M. 0456 Bucureşti.
Până la data de 31 mai 2005 şi-au desfăşurat activitatea în cadrul D.G.P. Bucureşti Serviciul Instanţe Judecătoreşti şi Protecţie Magistraţi, iar în perioada 1-30 iunie 2005, în cadrul secţiilor de poliţie ale aceleiaşi direcţii generale.
De asemenea au precizat că începând cu data de 1 iulie 2005 şi până în prezent şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei Generale de Jandarmerie a Municipiului Bucureşti şi, respectiv, U.M. 0456 Bucureşti, la S.P.P.I.O.P.I.P.
În sfârşit, reclamanţii au menţionat că deşi erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările ulterioare şi de art. 6 din OUG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a beneficia de sporul de fidelitate, plata sumelor de bani cuvenite cu acest titlu a fost suspendată pe anul 2005, prin art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004.
În opinia lor, prin suspendarea plăţii sporului, dreptul la o atare plată nu a fost restrâns, ci îngrădit, echivalând unei veritabile lipsiri de dreptul subiectiv, devreme ce nu au beneficiat de el în cursul anului 2005.
În cauză, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor Publice, pentru ca în cazul în care acţiunea principală va fi admisă, să se dispună obligarea acestei ultime autorităţi publice să vireze sumele de bani pretinse în contul ministerului pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 305 din 5 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea principală, obligând pe pârâţi să plătească reclamanţilor sporul de fidelitate aferent anului 2005, în cuantumul actualizat cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data efectuării plăţii.
De asemenea, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, ca efect al constatării că Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâţii I.G.P.R. şi D.G.P. Bucureşti.
Ambii recurenţi au susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, ignorând împrejurarea că reclamanţii nu au fost niciodată funcţionari cu statut special în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi după data de 1 iulie 2005 ei au trecut la D.G.J. Bucureşti şi U.M. 0456 Bucureşti, din subordinea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, pierzându-şi astfel calitatea de poliţişti.
Din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat la termenul de astăzi, excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de a soluţiona, în primă instanţă, cauza.
Excepţia este întemeiată urmând a fi admisă pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Aşa cum rezultă din partea introductivă a acţiunii principale şi adeverinţele depuse în sprijinul acesteia, toţi reclamanţii sunt ofiţeri operativi în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, respectiv la U.M. 0456 Bucureşti. Până la data de 31 mai 2005 ei şi-au desfăşurat activitatea în cadrul D.G.P. Bucureşti, Serviciul Instanţe Judecătoreşti şi Protecţie Magistraţi, iar cu începere de la 1 iulie 2005, în cadrul Direcţiei Generale de Jandarmerie a Municipiului Bucureşti şi U.M. 0456 Bucureşti, Serviciul Pază şi Protecţie Instituţională şi Ordine Publică la Instanţe şi Parchete.
Atât D.G.P. Bucureşti, cât şi D.G.J. Bucureşti, (care nu a fost citată în cauză) sunt autorităţi publice constituite la nivelul municipiului Bucureşti, aflate în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi părţi, ale raportului de serviciu în cazul fiecărui reclamant, în perioada care interesează litigiul.
Curtea de apel a ignorat însă, această împrejurare, ca de altfel şi calitatea de ordonator terţiar de credite al directorului D.G.P. Bucureşti şi prin sentinţă s-a pronunţat în fond, admiţând acţiunea principală astfel cum a fost formulată.
Procedând în modul arătat, instanţa a nesocotit dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială şi care sunt de ordine publică.
Având în vedere aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
Văzând şi dispoziţiile art. 2 lit. d), art. 159 alin. (2) şi art. 313 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.G.P. Bucureşti şi I.G.P.R. împotriva sentinţei civile nr. 305 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 3997/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4000/2008. Contencios → |
|---|
