ICCJ. Decizia nr. 4004/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4004/2008
Dosar nr. 1145/634/2007
Şedinţa publică din 11 noiembrie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 august 2007, S.N.P.V.P.L. a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna, solicitând obligarea acestor autorităţi publice să-l încadreze pe N.F., agent în cadrul Poliţiei municipiului Sfântu Gheorghe, în categoria profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor de poliţie, urmând ulterior să-i fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii şi studiilor superioare absolvite.
De asemenea, a cerut obligarea pârâţilor să plătească membrului de sindicat mai sus menţionat, drepturile salariale aferente gradului profesional de ofiţer, de la data la care avea acest drept şi până la data încadrării efective în corpul ofiţerilor.
În motivarea acţiunii, S.N.P.V.P.L. a arătat că în anul 2000, N.F. a absolvit cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „George Bariţiu" din Braşov, cu diploma de licenţă.
Deşi N.F. îndeplinea toate condiţiile stabilite de art. 72 şi art. 73 pct. 7 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, atunci în vigoare, cererile sale pentru încadrarea în corpul ofiţerilor de poliţie nu au primit până în prezent nici o rezolvare.
În opinia reclamantului, din coroborarea acelor norme juridice cu cele conţinute în art. 14 alin. (1) al legii, rezultă în mod neîndoielnic, dreptul agenţilor de poliţie, absolvenţi de studii superioare în momentul intrării în vigoare a legii, de a fi încadraţi, fără altă formalitate, în corpul ofiţerilor de poliţie.
A arătat totodată, că promovarea, în condiţiile legii, a persoanelor care au absolvit aceste studii în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea se face prin transformarea posturilor în care sunt încadrate, cu avizul A.N.F.P.
La termenul din 5 noiembrie 2007, N.F. a formulat o precizare a celui de al doilea capăt de cerere, arătând că solicită acordarea drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofiţer cu începere din luna august 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 24/F din 4 februarie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea astfel cum a fost precizată.
De asemenea, a obligat pe pârâţi să plătească reclamantului suma de 143,6 lei cheltuieli de judecată.
În esenţă, instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune deoarece din coroborarea prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 73 pct. 7 din Legea nr. 360/2002 nemodificată, rezultă fără echivoc că reclamantul N.F. putea fi încadrat în categoria ofiţerilor, începând cu data absolvirii studiilor superioare (iulie 2000).
Cum el a solicitat trecerea în corpul ofiţerilor de mai multe ori prin rapoartele înaintate şi aplicarea prevederilor legale favorabile, s-a concluzionat că pârâţii nu-i puteau limita dreptul la promovarea profesională şi la cariera de poliţist.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambii pârâţi.
În cadrul unor motive de casare ce se regăsesc în cele două recursuri, s-a susţinut că acţiunea introdusă de S.N.P.V.P.L. trebuia respinsă ca tardivă în raport de faptul că agentul de poliţie N.F. a promovat examenul de licenţă în anul 2000 şi s-a adresat instanţei abia la 9 august 2007, adică după expirarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pe de altă parte, prima instanţă a ignorat împrejurarea că în anul absolvirii facultăţii, reclamantul avea vârsta de 38 ani şi că în perioada care a urmat el nu a îndeplinit atribuţii specifice ofiţerilor de poliţie, ci pe acelea prevăzute în fişa postului agentului de poliţie.
S-a mai susţinut, că în realitate, absolvirea studiilor superioare nu constituie singura condiţie necesară pentru trecerea unui poliţist de la categoria B, corpul agenţilor de poliţie, la categoria A, corpul ofiţerilor de poliţie, iar sintagma „pot proveni" introdusă în art. 9 alin. (2) din legea organică, cu modificările şi completările ulterioare, presupune doar posibilitatea şi nu obligaţia imperativă a recurenţilor de a dispune trecerea agenţilor de poliţie din corpul B în corpul A al ofiţerilor.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a obiectului acţiunii, reclamantul N.F. îndeplineşte funcţia de agent de siguranţă publică în cadrul Biroului de ordine publică din Poliţia municipiului Sfântu Gheorghe.
În sesiunea iulie 2000 el a absolvit cursurile Facultăţii de drept a Universităţii „George Bariţiu" din Braşov şi la data de 9 decembrie 2002 i-a fost eliberată diploma de licenţă, în profilul Ştiinţe juridice.
Potrivit art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 în forma sa iniţială, agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă sau echivalentă vor fi încadraţi în categorii şi grade profesionale corespunzătoare studiilor, în condiţiile prezentei legi.
Este adevărat că după absolvirea facultăţii, reclamantul a solicitat ca în aplicarea textului legal mai sus enunţat, şeful I.P.J. Covasna să dispună trecerea lui în corpul ofiţerilor, înaintând mai multe rapoarte.
Cererile respective nu au primit însă, nici o rezolvare până în prezent şi abia la 9 august 2007 a fost sesizată instanţa de judecată cu acţiunea având ca obiect recunoaşterea dreptului subiectiv pretins de reclamant şi obligarea pârâţilor de a-l încadra în categoria profesională superioară.
Este aşadar, evidentă pasivitatea reclamantului care, invocând legea mai favorabilă nu şi-a valorificat dreptul subiectiv pretins încălcat, prin contestarea în justiţie a refuzului autorităţilor publice pârâte de a da curs cererii de promovare, în condiţiile şi termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data depunerii cererii.
Cererea de chemare în judecată formulată în numele reclamantului N.F. nu vizează anularea unui act administrativ unilateral, în forma sa tipică, ci refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i soluţiona favorabil rapoartele înaintate în anii 2000-2002 pentru trecerea în corpul A al ofiţerilor de poliţie.
De fapt, prin această acţiune se tinde la valorificarea unui drept subiectiv prevăzut de Legea nr. 360/2002 în forma sa iniţială, dar după modificarea actului normativ, cu ignorarea condiţiilor şi termenelor prevăzute de Legea contenciosului administrativ, precum şi a noilor cerinţe impuse prin OUG nr. 89/2003.
În conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (7) din legea modificată prin ordonanţa respectivă, agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante, în condiţiile prezentei legi.
Se constată deci, că noua reglementare legală privind statutul poliţistului, nu a mai consacrat un drept subiectiv al agenţilor de poliţie care au absolvit cursurile unor instituţii de învăţământ superior de a fi încadraţi în corpul ofiţerilor de poliţie, fără concurs, pe baza unei simple cereri, aşa încât, acţiunea formulată de reclamant în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu putea fi admisă nici în fond.
Este semnificativ şi faptul că la concursul organizat în anul 2003 pentru trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie a unor agenţi de poliţie cu studii superioare, din cadrul I.P.J. Covasna, N.F. a obţinut nota finală de 5,77, fiind declarat respins.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/204 şi cele cuprinse în art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se admite ambele recursuri şi a fi modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul N.F. reprezentat de S.N.P.V.P.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Covasna împotriva sentinţei civile nr. 24/F din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul N.F. reprezentat de S.N.P.V.P.L.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4003/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4006/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
