ICCJ. Decizia nr. 4018/2008. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4018/2008

Dosar nr. 5276/2/200.

Şedinţa publică din 11 noiembrie 200.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 septembrie 2008, reclamantul Partidul România Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării HG nr. 802 din 31 iulie 2008 privind aprobarea primei delimitări a colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi G.A.Ş. au formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, iar P.C. a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului Partidul România Mare.

Pârâtul Guvernul României a invocat excepţia lipsei de interes, iar intervenienta G.A.Ş. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2424 din 25 septembrie 2008, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes; a respins cererea de suspendare executorie formulată de reclamant; a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul P.C. şi a admis cererile de intervenţie formulate de intervenienţii G.A.Ş. şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

Referitor la excepţia calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile Legii nr. 14/2003 privind partidele politice, reclamantul are calitate procesuală activă şi poate fi vătămat printr-un act administrativ de natura celui a cărei suspendare a fost cerută.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a reţinut că reclamantul nu a probat existenţa unui prejudiciu material viitor şi previzibil şi nici perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

S-a reţinut, de asemenea, că probele produse de reclamant, cât şi apărările, vizează fondul pricinii, nefiind indicate sau identificate împrejurări din care să rezulte o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul Partidul România Mare, precum şi intervenientul P.C.

Reclamantul în recursul său susţine în esenţă că, instanţa de fond nu a sesizat flagranta încălcare a prevederilor art. 12 din Legea nr. 35/2008, în sensul că nu s-a respectat principiul conform căruia delimitarea colegiilor uninominale se face numai în conformitate cu hotărârile Comisiei Parlamentare speciale, delimitările făcându-se pentru colegii din trei circumscripţii şi circumscripţia din afara graniţelor.

Această încălcare, arată în continuare recurentul a fost recunoscută de membrii Executivului, prin actele depuse la fond.

Cu privire la dovada existenţei unui prejudiciu material viitor şi previzibil, menţionează în continuare recurenta, principalul efect al hotărârii de guvern atacate îl constituie organizarea alegerilor pe baza colegiilor a căror delimitare a fost contestată, această organizare implică anumite cheltuieli bugetare care se repartizează asupra fiecărui colegiu, cheltuieli ale partidelor politice şi ale fiecărui candidat.

Prin recursul său intervenientul C.P. susţine în esenţă că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 35/2008, precum şi prevederile art. 261, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

În motivul trei de recurs se susţine că deşi în şedinţa de judecată s-au admis toate cele trei cereri de intervenţie la pronunţarea din 25 septembrie 2008 s-a afirmat contrariul.

Pe fondul cererii de intervenţie se arată că, prin sesizarea Preşedintelui României din 20 octombrie 2008, se atestă că problema neautenticităţii şi nelegalităţii celor două acte normative ale guvernului, este reală.

În legătură cu recursul intervenientului susţinerea acestuia potrivit căreia este scutit de taxa de timbru în baza prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 35/2008 nu poate fi reţinută. Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului prevede la art. 67 alin. (1):

„cheltuielile pentru efectuarea operaţiunilor electorale se suportă de la bugetul de stat."

Alineatul trei al acestui text de lege precizează că „ actele întocmite în exercitarea drepturilor electorale prevăzute în prezentul titlu sunt scutite de taxa de timbru".

Deoarece intervenientul nu se află într-o astfel de situaţie, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (III) din Legea nr. 146/1997 era obligat să timbreze exercitarea căii de atac.

Întrucât intervenientul nu s-a conformat acestor dispoziţii, recursul său urmează a fi anulat ca netimbrat.

Recursul declarat de reclamantul Partidul România Mare urmează a fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Privitor la motivul de recurs referitor la încălcarea art. 12 din Legea nr. 35/2008, întrucât nu s-a respectat principiul conform căruia delimitarea colegiilor uninominale se face numai în conformitate cu hotărârile comisiei Parlamentare speciale, se constată că acesta este nefondat.

Prin Decizia nr. 305 din 12 martie 2008 Curtea Constituţională a constatat că delimitarea colegiilor uninominale nu este decât o operaţiune tehnică la a cărei realizare participă o comisie parlamentară, ale cărei opţiuni vor fi reglementate printr-o hotărâre a Guvernului. Ca atare, delimitarea colegiilor electorale nu poate fi confundată cu sistemul electoral, ale cărui elemente sunt stabilite prin lege.

Organizarea şi executarea Legii nr. 35/2008 se fac prin hotărâri ale Guvernului, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituţie.

În temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ poate fi solicitată numai în cazuri bine justificate şi numai pentru prevenirea unei pagube iminente.

Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004 definesc cazul bine justificat ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Recurentul nu a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat, limitându-se la a face afirmaţia că delimitările colegiilor încalcă în repetate rânduri hotărârile comisiei parlamentare, fără a specifica în ce constau aceste încălcări.

Sunt netemeinice şi susţinerile recurentului potrivit cărora aplicarea HG nr. 802/2008 ar perturba grav funcţionarea unor activităţi şi servicii publice implicate în procesul de organizare a alegerilor.

Potrivit art. 63 alin. (3) din Constituţie „alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult trei luni de la expirarea mandatului, ori de la dizolvarea Parlamentului. Legea nr. 35/2008 a fost emisă pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, iar HG nr. 802/2000 a fost dată în vederea respectării termenelor prevăzute de Constituţie şi de legea cadru, pentru buna desfăşurare a procesului electoral.

Prin urmare, nu aplicarea HG nr. 802/2008 ci, neaplicarea acesteia ar putea duce la încălcarea legii şi a dispoziţiilor constituţionale privind exercitarea dreptului de vot, a dreptului de a alege şi de a fi ales, cu consecinţe grave asupra procesului electoral, iar suspendarea efectelor hotărârii ar conduce la declanşarea unor blocaje instituţionale.

Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Partidul România Mare împotriva sentinţei civile nr. 2424 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul declarat de P.C. împotriva aceleiaşi sentinţe ca netimbrat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4018/2008. Contencios