ICCJ. Decizia nr. 4006/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4006/2008
Dosar nr. 6167/1/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 iulie 2008, C.L., judecător în cadrul Tribunalului Cluj, a formulat recurs, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., prin care i s-a respins cererea de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel, solicitând anularea hotărârii atacate şi obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre în sensul admiterii cererii sale.
În motivarea recursului, recurenta a învederat că îndeplineşte condiţia vechimii de 6 ani în funcţia de judecător, precum şi celelalte criterii cerute pentru recunoaşterea gradului profesional.
Recurenta a invocat practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., precum şi Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006 a Curţii de Constituţionale, prin care s-a constatat, cu valoare de principiu, că judecătorii şi procurorii se află în aceeaşi situaţie juridică prin statutul lor constituţional similar.
De asemenea, recurenta a învederat că s-a creat o situaţie discriminatorie pentru judecătorii care îndeplinesc condiţia de vechime în funcţie şi celelalte condiţii prevăzute de lege, în raport cu procurorii care, obţinând gradul profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot obţine automat gradul profesional de judecător de curte de apel, fără să participe la concurs, aşa cum sunt obligaţi să participe toţi judecătorii.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
C.S.M. a invocat prevederile art. 43 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora promovarea judecătorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel.
De asemenea, s-a precizat că potrivit art. 44 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege pentru promovarea în funcţia de judecător de curte de apel este necesară o vechime de 6 ani în funcţia de judecător.
Intimatul a precizat că recurenta nu a susţinut examen de promovare în condiţiile art. 43-47 din legea menţionată şi nici nu se află în una din situaţiile prevăzute de art. 65 şi art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Referitor la discriminarea invocată de recurentă, intimatul a arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, care definesc conceptul de discriminare.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile legale în materie, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Hotărârea nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional de judecător de tribunal, respectiv de judecător de curte de apel, formulate de mai mulţi judecători, printre care şi recurenta.
Potrivit prevederilor art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, promovarea acestora la tribunale şi curţi de apel se face numai prin concurs, dacă sunt îndeplinite condiţia de vechime, cea de evaluare a activităţii profesionale cu calificativul „foarte bine", precum şi condiţia ca judecătorul să nu fi fost sancţionat disciplinar în ultimii 3 ani.
În speţă, însă, recurenta C.L., judecător la Tribunalul Cluj, nu a participat la vreun concurs de promovare în funcţia de judecător de curte de apel, pentru a i se putea recunoaşte gradul corespunzător.
Recurenta nu poate invoca existenţa stării de discriminare faţă de procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. cărora li s-a recunoscut gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât nu se află într-o situaţie identică sau similară pentru a avea aplicabilitate conceptul definit de Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Situaţia procurorilor la care face referire recurenta este diferită prin aceea că dispoziţiile legale speciale privind organizarea şi funcţionarea D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. nu condiţionează numirea în cadrul acestor structuri specializate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de promovarea unui concurs, prevederile generale din Legea nr. 303/2004 referitoare la promovare nefiind aplicabile în cazul acestora.
Astfel, recurenta nu se poate prevala de dispoziţiile legilor speciale, respectiv Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea D.I.I.C.O.T. sau de cele ale OUG nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, corect s-a reţinut prin hotărârea atacată că gradul profesional corespunzător unei instanţe superioare se dobândeşte numai în urma promovării examenului sau concursului, în condiţiile reglementate de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L. împotriva Hotărârii nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4004/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4007/2008. Contencios → |
|---|
