ICCJ. Decizia nr. 4020/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4020
Dosar nr. 16108/1/200.
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 16108/1/2006 recurentul D.M., a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 191 din 28 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, considerând hotărârea atacată ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului petentul a invocat mai multe considerente de natură politică, respectiv politică internă şi internaţională, considerente privind noţiunea de pace şi război, privind fosta securitate ce a existat în România până la revoluţia din 1989.
Întrucât aceste considerente, nu pot fi circumscrise motivele de recurs prevăzute în art. 304 C. proc. civ., avându-se în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. (recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele) revăzându-se cauza sub toate aspectele Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 191 din 28 septembrie 2006, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de reclamantul D.M. împotriva sentinţei nr. 81 din 30 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor Bucureşti, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă cu sediul în cadrul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti sub nr. 2105/2001, reclamantul D.M. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale să se dispună în temeiul Legii nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, anularea deciziei nr. 510 din 31 ianuarie 2001 emisă de Ministerul Justiţiei, prin care i s-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, formulată în temeiul OUG nr. 214/1989.
Curtea de Apel Ploieşti prin sentinţa civilă nr. 81 din 30 martie 2001 a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamant reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, în sensul că la depunerea cererii, reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru şi nici ulterior, deşi a fost citat cu această menţiune.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, reclamantul a formulat cerere de revizuire, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Această cerere a fost respinsă de Curtea de Apel Ploieşti, întrucât nu au fost îndeplinite prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. (dacă, după darea hotărârii), s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În interpretarea acestor dispoziţii legale, instanţa de fond a concluzionat că „sunt supuse revizuirii, numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pricinii ce a fost dedus judecăţii".
Ori în speţă, a subliniat instanţa de fond, atâta timp cât prin hotărârea nr. 81 din 30 martie 2001, nu s-a soluţionat fondul cauzei supus judecăţii, acţiunea fiind anulată ca netimbrată, cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 322 C. proc. civ., astfel încât s-a respins cererea formulată.
Examinându-se pricina în recursul declarat se costată că hotărârea atacată este legală şi temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins ca neîntemeiat conform art. 312 C. proc. civ.
În mod corect instanţa de fond, având de soluţionat cererea de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 81 din 30 martie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, întemeiată de petent pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a constatat că nu putea soluţiona calea extraordinară de atac potrivit art. 322 pct. (5) C. proc. civ., care presupunea intrarea în judecata fondului şi aprecierea actelor invocate ca circumscriindu-se în alin. (5) al art. 322 C. proc. civ.
Deci cum nu s-a soluţionat fondul cauzei supus judecăţii, din culpa petentului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 146/1997, anulându-se cererea sa ca netimbrată, în mod corect instanţa de fond a constatat că cererea de revizuire este neîntemeiată şi a respins-o.
Recursul împotriva acestei hotărâri fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M. împotriva sentinţei civile nr. 191 din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4018/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4022/2008. Contencios → |
|---|
