ICCJ. Decizia nr. 4034/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4034/2008
Dosar nr. 6735/2/200.
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 459 din 13 februarie 2008 pronunţată în dosar nr. 6735/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul R.M. împotriva pârâtei Cancelaria Primului Ministru.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin petiţia nr. 10413 din 20 august 2007, reclamantul a solicitat să-i comunicat preţul/mp la care au fost despăgubiţi de către Guvernul României foştii proprietari de terenuri din Bucureşti.
Apreciind chestiunea ce face obiectul petiţiei ca neintrând în sfera atribuţiilor sale, pârâta a înaintat Primăriei Municipiului Bucureşti, spre competentă soluţionare, petiţia ce face obiectul acţiunii, reclamantul fiind înştiinţat de două ori cu privire la această împrejurare.
Instanţa de fond a considerat că modul cum a procedat pârâta este în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, astfel încât nu i se poate imputa nerespectarea prevederilor legale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul arată că nu a chemat în judecată în calitate de pârâtă Cancelaria Primului – Ministru, ci pe Primul-Ministru, de unde rezultă că instanţa de fond a dat mai mult decât s-a cerut.
Se mai susţine că în motivele de recurs, încălcarea de către instanţa de fond a unor prevederi constituţionale (art.16, art. 21, art. 22) precum şi a art. 1, art. 5 din Legea nr. 303/2004, prin faptul că, deşi s-a solicitat judecarea în lipsă, pârâta a fost prezentă prin consilier juridic, iar în acest mod recurentul a fost exclus din proces, i-a fost împiedicat accesul liber la justiţie, nu a fost asigurat caracterul contradictoriu al procesului, au fost luate în considerare numai concluziile pârâtei.
Prin nota din 17 ianuarie 2008, recurentul a demonstrat că intimatul este de rea-credinţă, iar scrisoarea prin care a fost redirecţionată petiţia este lovită de nulitate.
Asupra acestei apărări, instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Instanţa de fond a aplicat greşit legea, deoarece OG nr. 27/2002 modificată, prevede indicarea temeiului legal în răspunsul dat petentului.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se va constata că potrivit Legii nr. 90/2007 şi Deciziei Primului-Ministru nr. 190/2007, Cancelaria Primului-Ministru asigură reprezentarea intereselor Primului-Ministru în faţa instanţelor de judecată, astfel încât în mod corect a fost citat în proces Primul-Ministru, iar la termenul de judecată s-a prezentat pentru pârât Cancelaria Primului-Ministru.
Prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., se interpretează în sensul că judecata se suspendă dacă la strigarea pricinii părţile nu se înfăţişează, dar se procedează la soluţionarea cauzei, dacă una din părţi solicită judecarea cauzei în lipsă.
Aceasta nu înseamnă că cealaltă parte care nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă nu se poate prezenta în instanţă pentru a-şi susţine interesele.
De asemenea, se poate prezenta în instanţă chiar şi partea care a solicitat judecarea în lipsă.
Invocarea art. 242 C. proc. civ., în acţiunile din instanţă este de cele mai multe ori ca o măsură de prevedere a părţii, ca în situaţia în care nu se poate prezenta, cauza să fie soluţionată şi în lipsa sa, de unde rezultă netemeinicia motivului de recurs invocat.
Prevederile art. 13 din OG nr. 27/2002 aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2002 se referă la „temeiul legal al soluţiei adoptate" în cazul răspunsului la petiţia adresată.
Pentru petiţiile greşit îndreptate se aplică prevederile art. 61 din OG nr. 27/2002 care obligă autoritatea doar să înainteze petiţia autorităţii competente, astfel încât în mod corect instanţa de fond nu a ţinut seama de apărarea reclamantului-recurent.
Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 459 din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4032/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4035/2008. Contencios → |
|---|
