ICCJ. Decizia nr. 4037/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4037/2008
Dosar nr. 5123/3/200.
Şedinţa publică din 12 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.M.M. a chemat în judecată C.N.P.A.D.A.S., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să-i plătească prima de concediu pe anul 2005, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost funcţionar public în cadrul C.N.P.A.D.A.S. şi că potrivit art. 33 alin. (2), devenit art. 34 după republicare, din Legea nr. 188/1999, funcţionarul public are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Ulterior, printr-o serie de ordonanţe de urgenţă, s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol până la 31 decembrie 2005. Cum la această dată suspendările succesive şi-au încetat aplicabilitatea, reclamanta susţine că este îndreptăţită la primirea primelor de vacanţă, suspendarea fiind neconstituţională şi nelegală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2575 din 23 octombrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să-i plătească acesteia prima de vacanţă pe anul 2005 actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că deşi exerciţiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat în anul 2005, suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui, astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, aceasta însemnând însăşi înlăturarea dreptului.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.N.P.A.D.A.S.
Recurenta a susţinut în esenţă că în mod greşit C.N.P.A.D.A.S. a fost obligată la plata primei de vacanţă prevăzută de art. 34 din Legea nr. 188/1999 pentru perioada 2005, deoarece pe acest an funcţionarii publici nu au beneficiat de prime ce se acordă cu ocazia plecării în concediu, întrucât acestea au fost suspendate succesiv până la 31 decembrie 2006.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Curtea reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, reclamanta desfăşurându-şi activitatea în cadrul pârâtei C.N.P.A.D.A.S. în calitate de funcţionar public astfel că potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, era îndreptăţită la plata primei de concediu.
Această dispoziţie legală [art. 34 alin. (2)] a fost suspendată succesiv pe perioada 2001-2006, suspendare care însă nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exerciţiul său.
In acest sens,SECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin considerentele Deciziei XII din 5 februarie 2007 au reţinut că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 C. muncii.
De aceea, fiind un drept câştigat, derivând dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menţionate. Aceste dispoziţii legale nu conţin vreo referire la o eventuală desfiinţare a drepturilor la prima concediu, ci doar la suspendarea exercitării acestui drept.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa niciunui motiv de casare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.P.A.D.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 2575 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4035/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4042/2008. Contencios → |
|---|
