ICCJ. Decizia nr. 4035/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4035/2008
Dosar nr. 7112/2/200.
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.I. a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi D.G.P. Bucureşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună obligarea acestora la plata primelor de concediu pentru anii 2004-2006, a sporului de fidelitate şi sporului de pericol, aferent anilor 2005,2006, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că potrivit art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, la plecarea în concediul de odihnă, poliţistul primeşte o primă egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu. Salariul de bază şi prima de concediu se plătesc cumulat cu cel puţin 5 zile înaintea datei plecării în concediu.
Prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. (7) Legea nr. 511/2004 şi art. 5 din Legea nr. 379/2005, aplicarea prevederilor legale sus menţionate cu privire la prima de concediu a fost suspendată succesiv, până la 31 decembrie 2006. De asemenea prin art. 2 alin. (1), din OUG nr. 118/2004, aplicarea dispoziţiilor cu privire la sporul de fidelitate a fost suspendată pentru anul 2005.
Reclamantul a mai susţinut că odată cu expirarea duratei de suspendare la data de 31 decembrie 2006 (pentru prima de vacanţă) respectiv 31 decembrie 2005 pentru sporul de fidelitate, s-a născut şi dreptul la acţiune, pentru plata acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1060 din 2 aprilie 2008 a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind acordarea sporului de fidelitate pe anul 2006 şi a sporului de pericol, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi a lipsei calităţii procesuale pasive invocate de chematul în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor.
De asemenea, a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâţii să plătească acestora sumele cuvenite cu titlu de primă de concediu pentru anii 2001-2006, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
Totodată, a dispus şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuşi. Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligaţia corelativă dreptului consfinţit prin lege devine executorie.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi D.G.P. Bucureşti.
Recurentul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a susţinut că având în vedere principiul neretroactivităţii legii, hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, deoarece anterior datei de 1 ianuarie 2004 nu au existat prevederi legale care să statueze acordarea acestui drept poliţiştilor.
În recursul său, Ministerul Economiei şi Finanţelor a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât apreciază că nu există identitate între persoana celui chemat în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, respectiv Ministerul Internelor şi Reformei Administrative , care are calitate de ordonator principal de credite.
În fine, recurenta D.G.P. Bucureşti critică hotărârea instanţei de fond pe considerentul că această instanţă a acordat mai mult decât s-a cerut prin acţiune. Astfel, în ceea ce priveşte acordarea primei de concediu pe anul 2006, aceasta nu i se cuvenea reclamantului, deoarece el era îndrituit la aceasta doar dacă şi-ar fi efectuat concediul în această perioadă, ori din actele depuse la instanţa de fond rezultă că poliţistul şi-a efectuat concediul doar în anii 2004-2005 nu însă şi în 2006. Înalta Curte, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale aplicabile cauzei, constată recursurile întemeiate pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, la plecarea în concediul de odihnă, poliţistul primeşte o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
De asemenea conform art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare „ pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
În cadrul motivelor de recurs formulate a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi s-a solicitat respingerea acţiunii reclamantului faţă de acest recurent, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În susţinerea acestei excepţii s-a arătat că obligarea acestei autorităţi la alocarea fondurilor către Ministerul Internelor ar însemna nesocotirea dispoziţiilor art. 500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară.
Critica privind lipsa calităţii procesuale pasive este întemeiată, întrucât cererea de chemare în judecată a recurentului vizează plata unor drepturi salariale, care nu pot fi acordare decât de angajator, conform raporturilor de serviciu stabilite între aceste părţi.
De altfel, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, defineşte contenciosul administrativ în art. 2 alin. (1) lit. c) ca fiind „activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una din părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".
Cum recurentul Ministerul Economiei şi Finanţelor nu a emis nici un act administrativ de natură să-i producă o vătămare intimatului-reclamant, într-un drept sau interes legitim, nu putem considera că chemarea acestei părţi în proces este legitimă.
Atribuţiile acordate Ministerului Economiei şi Finanţelor în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către un funcţionar al altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de serviciu existând exclusiv între reclamant şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Referitor la critica recurentei D.G.P. Bucureşti privind acordarea de către instanţă mai mult decât s-a cerut, respectiv prima de concediu pe anul 2006 urmează să se constate că aceasta este întemeiată, deoarece prima se acordă numai în situaţia efectuări concediului or din actele depuse la instanţa de fond rezultă că reclamantul şi-a efectuat concediul doar în anii 2004 şi 2005 nu şi în anul 2006.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate vor fi menţinute, întrucât situaţia de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile au fost corect reţinute de către instanţa de fond, astfel încât concluzia instanţei este corectă, în sensul că reclamantul este în drept să primească prima de concediu pentru anii 2001-2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de D.G.P. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1060 din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată şi în fond înlătură obligarea pârâţilor la plata primei de vacanţă pentru anul 2006. Constată lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4034/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4037/2008. Contencios → |
|---|
