ICCJ. Decizia nr. 4140/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4140/2008
Dosar nr. 805/45/200.
Şedinţa publică din 18 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul P.D. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze Decizia din data de 10 octombrie 2006 a Comisiei de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U., referitor la dosarul nr. 84647 din 19 octombrie 2005 depus la M.E.C.-C.N.R.E.D., prin care s-a propus nerecunoaşterea titlului ştiinţific de doctor în drept conform diplomei de doctor în drept eliberată de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare din Republica Moldova. A mai solicitat reclamantul obligarea ministrului să emită ordinul de recunoaştere a titlului ştiinţific de doctor obţinut şi confirmat prin diploma de doctor în drept seria DR Nr. 0106, eliberată de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare din Republica Moldova, înregistrată la nr.4 din 23 iunie 2005, precum şi obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzate reclamantului.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, urmare a cererilor sale repetate, M.E.C.i-a comunicat reclamantului că lipsa apariţiei deciziei de echivalare din Ordinul de Ministru întocmit în acest sens, precum şi comunicarea în scris a deciziei de respingere a echivalării titlului de doctor de către C.N.A.T.D.C.U., constituie aducerea la cunoştinţa petentului a soluţionării dosarului depus la nr. 84647 din 19 octombrie 2005.
A mai motivat că a solicitat recunoaşterea titlului de doctor în drept, potrivit Acordului încheiat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, ratificat fără rezerve de către Parlamentul României prin Legea nr. 39/1999, dar a fost refuzat în mod repetat şi nelegal de către pârâţi.
Prin sentinţa civilă 42 din 10 martie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului P.D., a anulat propunerea din 10 octombrie 2006 a M.E.C.-C.N.R.E.D. privind nerecunoaşterea titlului ştiinţific de doctor în drept al reclamantului.
A obligat pârâţii să recunoască reclamantului titlul de doctor în drept.
A respins cererea de obligare a pârâţilor la plata de daune materiale.
A admis în parte cererea privind acordarea daunelor morale şi în consecinţă a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 30.000 lei cu titlul de daune morale.
A obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 40,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă excepţia autorităţii relative de lucru judecat şi excepţia litispendenţei, invocate de pârâtul M.E.C.T.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut instanţa că:
Potrivit art. 11 din Constituţia României, Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte.
Prin Legea nr. 39 din 12 martie 1999 a fost ratificat un Acord încheiat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova acord ce are ca obiect recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice acordate de instituţiile de învăţământ acreditate, iar potrivit art. 7 din Acord, diplomele şi titlurile ştiinţifice de doctor în ramurile de ştiinţă, acordate în România şi diplomele de doctor în ramurile de ştiinţă, precum şi titlurile ştiinţifice, acordate în Republica Moldova, se recunosc reciproc pe teritoriul statului celeilalte părţi.
Totodată, reţine instanţa că, atâta vreme cât în cuprinsul Acordului nu este inclusă nici o dispoziţie care să permită părţilor acestuia să facă o reevaluare a cunoştinţelor şi performanţelor deţinătorului de diplomă şi titlu ştiinţific de doctor, părţile îşi recunosc, reciproc, valoarea diplomelor eliberate de o instituţie de învăţământ şi a titlurilor ştiinţifice.
A considerat instanţa că autorităţile aveau competenţa de a verifica conţinutul dosarului, autenticitatea şi valabilitatea documentelor depuse la dosar şi procedura de acordare a diplomei de doctor în vederea eliberării atestatului privind recunoaşterea titlului ştiinţific, nicidecum pe cea de analizare a caracterului şi nivelului ştiinţific al lucrării de diplomă.
In consecinţă, constată instanţa de fond că nerecunoaşterea titlului ştiinţific de doctor în drept cu motivarea că „lucrarea are un caracter descriptiv şi este lipsită de originalitate şi valoare ştiinţifică" constituie o încălcare a limitelor de competenţă stabilite de lege.
A reţinut instanţa comportarea abuzivă a autorităţilor implicate în procedură care, nici după 2 ani de demersuri administrative succesive şi după două acţiuni în justiţie nu au soluţionat cererea reclamantului, ministrul refuzând să se pronunţe prin ordin asupra ei şi recurgând la o motivare bazată pe reglementări netransparente şi contradictorii.
În aceste condiţii, a considerat instanţa că reclamantul este dispensat de obligaţia de a aştepta emiterea unui ordin [conform art. 17 alin. (3) din Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 3904/2006], acţiunea sa de faţă fiind admisibilă.
Cu privire la acordarea daunelor materiale a reţinut instanţa că, în baza înscrisurilor depuse, reclamantul nu a dovedit existenţa unui prejudiciu material.
In ceea ce priveşte daunele morale, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că refuzul autorităţii de a recunoaşte reclamantului titlul ştiinţific de doctor în drept şi tergiversarea soluţionării cererii mai bine de doi ani i-au indus acestuia sentimente de frustrare, umilinţă şi insecuritate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului arătând că:
- C.N.R.E.D. este o direcţie în cadrul M.E.C.T. conform HG nr. 366/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.E.C.T. cu modificările şi completările ulterioare, prin care ministrul stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice, eliberate în străinătate, pe baza normelor interne [art. 141 lit. w) din Legea Învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare] şi care funcţionează în baza O.M.E.C.T. nr. 3422/1999 privind înfiinţarea C.N.R.E.D.
- Echivalarea titlului de doctor nu se face automat, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, prin Acordul dintre Guvernul României şi Republica Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordate de instituţii de învăţământ acreditate din România şi Republica Moldova", semnat la Chişinău, la 19 mai 1992. Acordul stipulează recunoaşterea reciprocă a titlului ştiinţific de doctor de către ministerele de resort din cele două ţări, însă aceasta se realizează pe baza competenţelor acestora şi în conformitate cu prevederile legale din fiecare ţară.
- În această situaţie, în lipsa unei dispoziţii derogatorii a actului internaţional, se aplică legea română, respectiv Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care, la art. 140 lit. w) stipulează: „pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare, M.E.C. constituie Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, care funcţionează potrivit unui regulament propriu aprobat prin ordin al ministrului" (Ordinul M.E.C.T. nr. 3904/2006).
- Având în vedere statutul României de ţară aflată în perioada de preaderare la UE, Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordate de instituţii de învăţământ acreditate în România şi Republica Moldova, semnat la Chişinău la 20 iunie 1998 a fost subiectul unei notificări de prelungire automată a acestuia, în cadrul întâlnirii de la Chişinău din 19-20 octombrie 2005. Această întâlnire de la Chişinău a fost încheiată cu un Protocol de amendare a Acordului menţionat, notificat la MAE în data de 2 februarie 2006 şi transmis către C.N.R.E.D. prin adresa H2-1 -1/146.
- Acordul (Legea nr. 39/1999) precizează la art. 14 că este încheiat pentru o perioadă de 5 ani, iar acţiunea lui se va prelungi automat pe perioade de câte un an, dacă nici una dintre părţi nu va notifica, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului respectiv, despre intenţia sa de a-l denunţa.
- În conformitate cu standardele de asigurare a calităţii în sistemul de învăţământ românesc, titlurile de doctor obţinute în România sau în străinătate sunt atestate de către C.N.A.T.D.C.U. care este constituit din profesori universitari, personalităţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional, selectaţi pe baza propunerilor senatelor universitare şi funcţionează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării [art. 140 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995].
- Aşadar, diploma de doctor şi dosarul cu documentele însoţitoare se înregistrează la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru evaluare şi decizie, iar după verificarea conţinutului acestora în raport cu prevederile legale în vigoare şi avizate pentru legalitate se programează pentru comisia de specialitate, art. 11 din O.M.E.C.T. nr. 3904/2006 privind organizarea şi funcţionarea C.N.A.T.D.C.U. Conform acestui act administrativ cu caracter normativ ce guvernează activitatea de confirmare/recunoaştere/echivalare a titlurilor, diplomelor, certificatelor, comisiile de specialitate pentru atestarea titlurilor didactice şi ştiinţifice sunt constituite pe domenii sau grupe de domenii de studii universitare, din personalităţi din domeniu, academicieni, profesori universitari titulari şi cercetători ştiinţifici grd. I, care analizează conţinutul dosarelor şi lucrărilor anexate şi propun rezoluţii motivate strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare pe care le prezintă în şedinţele de lucru ale C.N.A.T.D.C.U. analizează şi decide asupra propunerilor comisiilor şi le înaintează pentru a fi promovate prin ordin al ministrului.
- În fapt, C.N.R.E.D. a înaintat C.N.A.T.D.C.U. dosarul reclamantului înregistrat la M.E.C.T. nr. 75795/2006. C.N.R.E.D. funcţionează în baza HG nr. 49/1999. In Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.R.E.D. aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 5820/2006 se prevede la art. 5 lit. b): „în domeniul învăţământului superior:
- înaintează C.N.A.T.D.C.U. dosarele de echivalare a titlului de doctor;
- în cazul în care există precedent sau prevederi sau acord de recunoaştere automat, recunoaşte şi propune spre echivalare diplomele de studii obţinute în străinătate, cu excepţia diplomelor care conferă titlul ştiinţific de doctor, care urmează procedura stabilită prin Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată.
Dosarul reclamantului a fost analizat şi reanalizat în mai multe şedinţe ale comisiilor de specialitate din C.N.A.T.D.C.U., care de fiecare dată au apreciat că nu sunt îndeplinite criteriile şi standardele luate în considerare la atestarea titlului de doctor în domeniul drept, iar instanţa de judecată nu se putea substitui unei comisii de specialitate, astfel încât nu poate fi obligat ministerul să recunoască reclamantului titlul ştiinţific de doctor.
În fine, în legătură cu prejudiciul moral pretins a fi fost suferit de către reclamant, recurentul arată că neconfirmarea titlului de doctor de către Consiliu este asumată de fiecare participant şi nu de toată viaţă culturală, iar rezoluţia Consiliului nu are legătură cu onoarea, cinstea şi reputaţia cadrului didactic, ci este doar o soluţie dată în urma analizării unui dosar.
Recursul nu se fondează.
1. C.N.R.E.D. a fost înfiinţat prin HG nr. 49/1999.
Prin Ordinul M.E.C.T. nr. 3422/1999 nepublicat în Monitorul Oficial a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare C.N.R.E.D.
Potrivit art. 5 lit. b) liniuţa a patra din Regulament, C.N.R.E.D are ca atribuţie, în domeniul învăţământului superior şi în cazul în care există un acord de recunoaştere automată, să recunoască şi să propună spre echivalare diplomele de studii obţinute în străinătate, cu excepţia diplomelor care conferă titlul ştiinţific de doctor, care urmează procedura stabilită prin Legea Învăţământului.
Această trimitere expresă la lege, dar fără un articol anume, nu poate fi decât la dispoziţiile art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 care prevăd că, pentru confirmarea titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare, M.E.C. constituie C.N.A.T.D.C.U.
Prin Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.A.T.D.C.U., ca organism consultativ, fără personalitate juridică al M.E.C. Potrivit dispoziţiilor art. 10 din acest act normativ, comisiile de specialitate şi Consiliul de atestare desfăşoară activităţi specifice privind: atribuirea calităţii de instituţie organizatoare de studii universitare de doctorat (I.O.S.U.D.); confirmarea sau recunoaşterea sau echivalarea, după caz, de titluri, diplome, certificate universitare şi de cercetare obţinute în ţară sau în străinătate.
Conform dispoziţiilor art. 7 coroborate cu cele ale art. 13 din acest regulament, comisiile de specialitate se constituie distinct:
- Comisiile pentru atestarea titlurilor didactice de: profesor universitar, conferenţiar şi a titlurilor ştiinţifice de cercetător ştiinţific gr. I şi gr. II precum şi a certificatelor universitare.
Ele au ca activităţi pe cele prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) - c).
- Comisiile de atribuire a titlurilor de doctor în ştiinţe şi a calităţii de I.O.S.U.D. şi au ca activităţi:
„a)analizează conţinutul tuturor dosarelor şi lucrărilor anexate care le revin într-o şedinţă de lucru şi propun rezoluţii motivate pentru fiecare criteriu neîndeplinit, strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare, pe care le prezintă în şedinţele de lucru ale Consiliului de atestare;
b)evaluează la nivelul fiecărei instituţii de învăţământ superior, pentru fiecare domeniu de doctorat, gradul de îndeplinire a criteriilor pentru acordarea calităţii de I.O.S.U.D.;
c)evaluează periodic capacitatea I.O.S.U.D. de a oferi un mediu integrat de învăţare şi cercetare avansată:
d)evaluează periodic activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică a conducătorilor de doctorat".
Prima categorie de comisii nu este incidentă în speţă, în mod evident.
Cea de-a doua categorie de comisii îşi circumscrie activitatea dispoziţiilor Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Capitolul IV „Ciclul III - studii universitate de doctorat" şi ale HG nr. 567/2005, privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat, act normativ emis în executarea acestei legi, conform art. 14 din aceasta.
Din coroborarea dispoziţiilor tuturor actelor normative amintite mai sus, rezultă în mod cert, în ceea ce priveşte limitele competenţei C.N.A.T.D.C.U. că acest organism consultativ are puteri depline cu privire la acordarea titlului de doctor în ştiinţe doctoranzilor care şi-au desăvârşit aceste studii în România, dar nu şi în privinţa evaluării în fond a unui titlu de doctor în ştiinţe obţinut de o persoană într-un alt stat.
În speţă, problema juridică de soluţionat este cea a competenţei C.N.A.T.D.C.U. în cadrul „Metodologiei recunoaşterii şi echivalării" prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.R.E.D., aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 3422/1999.
Recurenta consideră, în soluţionarea acestei probleme, că C.N.A.T.D.C.U., solicitat fiind de C.N.R.E.D., are dreptul de a evalua, în mod substanţial, teza de doctorat a solicitantului recunoaşterii, într-o procedură de fond identică celei acordării în România a titlului de doctor în ştiinţe.
Supoziţia recurentei este greşită, întrucât ignoră principiul supremaţiei Constituţiei şi pe cel al necesităţii respectării legii, prevăzute în Constituţia României.
În speţă, în condiţiile în care:
- Legea învăţământului nu conferă C.N.A.T.D.C.U. competenţa de a exercita controlul de fond al titlului de doctor dobândit în străinătate, în procedura recunoaşterii unui asemenea titlu;
- exceptarea de la recunoaşterea reciprocă a titlului de doctor în ştiinţe este prevăzută doar în regulamentul de funcţionare a C.N.R.E.D., aprobat printr-un ordin nepublicat al M.E.C.T. (nr. 3422/1999).
- Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, ratificat prin Legea nr. 39/1999, în vigoare, prevede la art. 7 recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi titlurilor ştiinţifice de doctor în ramurile de ştiinţă acordate în fiecare dintre cele două state, necondiţionat.
- Constituţia României, republicată în 2003, prevede la art. 11 alin. (2) că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii fac parte din dreptul intern,
Este evident că Acordul de recunoaştere reciprocă prevalează asupra unui ordin intern neconform chiar cu legea română specială, Legea nr. 84/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare valabile la data cererii de recunoaştere.
2.Recurenta operează o răsturnare a logicii ierarhiei legilor în sens larg, căci, câtă vreme, în virtutea normei constituţionale, Acordul se aplică cu precădere faţă de legea română, este absurd să se considere că acordul ar fi trebuit să conţină norme derogatorii de la legea română pentru ca el să fie aplicabil tale quale.
3. Este eronată supoziţia recurentei că Acordul bilateral aplicabil în speţă nu ar mai fi în vigoare, întrucât, conform dispoziţiilor art. 14 din acesta, acţiunea lui se va prelungi automat, după trecerea perioadei de 5 ani pentru care s-a încheiat, pe perioade de câte un an, dacă nici una dintre părţi nu a notificat celeilalte intenţia sa de a-l denunţa.
Or, o asemenea denunţare nu a avut loc în privinţa Acordului cu Republica Moldova.
4. O amendare a acordului, pe care C.N.R.E.D. pretinde că ar fi primit-o la 2 februarie 2006, nu echivalează cu o denunţare a lui, iar recurenta nu a depus dovada că această amendare s-ar referi la recunoaşterea reciprocă a titlului ştiinţific de doctor, în sensul condiţionării acesteia de o evaluare în fond a valorii tezei de doctorat şi a titlului dobândit în Moldova făcută în România, de către C.N.A.T.D.C.U.
5. Situaţia de fapt că, la data cererii reclamantului de recunoaştere a titlului, România se afla în perioada de pre-aderare la Uniunea Europeană nu are nici o relevanţă în speţă, întrucât procedurile de pre-aderare nu afectează ( nu afectau) acordurile bilaterale ale României încheiate cu state ne-membre ale Uniunii şi pentru a căror respectare Statul Român era/rămânea obligat în virtutea propriei sale Constituţii.
De altfel, pentru însuşirea aquis -lui comunitar în privinţa liberei circulaţii a persoanelor, Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementare în România a transpus în legislaţia română Directiva nr. 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Dar această lege nu este incidentă în cauză, întrucât aici reclamantul, cetăţean român, solicită recunoaşterea unui titlu ştiinţific dobândit într-un stat străin, ne-membru U.E., de la Statul Român, de asemenea ne-membru U.E.( în anul 2006) pe temeiul unui acord bilateral valabil.
Chiar şi după intrarea României în Uniunea Europeană, dobândirea statutului de stat membru nu are efecte asupra unui acord bilateral care nu a fost denunţat în procedura prevăzută de acest acord.
6. Recurenta invocă şi un argument de oportunitate a controlului de fond exercitat de C.N.A.T.D.C.U. asupra calităţii tezei de doctorat a reclamantului, cel al asigurării standardelor de calitate în sistemul de învăţământ românesc. El este desigur pertinent, dar în raport cu titlurile obţinute în sistemul de învăţământ românesc.
Or, pentru acest sistem există într-adevăr reglementări speciale care acordă C.N.A.T.D.C.U. competenţa de evaluare calitativă: Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, HG nr. 5687/2005 şi Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006. Dar acest cadru legal special nu este incident în speţă, fiind aplicabil studiilor universitare de doctorat organizate, desfăşurate şi desăvârşite în România (conform Cap. IV „Ciclul III – studii universitare de doctorat" – art. 12-14 din Legea nr. 288/2004).
O analiză a acestui cadru legal naţional de dobândire a titlului de doctor în ştiinţe evidenţiază ierarhia logică a actelor de la superior la inferior care circumscrie competenţa C.N.A.T.D.C.U. în exclusivitate la sistemul naţional de evaluare: Ordinul M.E.C.T. nr. 3422/1999 a fost emis în conformitate cu dispoziţiile art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 şi ale art. 4, art. 5 şi art. 6 din HG nr. 567/2005; această hotărâre a fost emisă, la rândul ei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 288/2004 care se referă la studiile universitare de doctorat din sistemul învăţământului superior românesc.
7.Invocarea de către recurentă a respectării procedurii prevăzute de art. 11 din Ordinul M.E.C. nr. 3904/2006 nu este relevantă, câtă vreme dispoziţiile acestui ordin, în totalitate, nu sunt aplicabile în speţă, pentru toate argumentele arătate mai sus.
8. În fine, în ceea ce priveşte prejudiciul moral al reclamantului, instanţa de fond a stabilit în mod legal existenţa acestuia, culpa recurentei în cauzarea lui, ca şi legătura de cauzalitate între conduita pârâtei şi producerea daunei morale.
Primul aspect relevant care justifică obligarea pârâtei la reparaţie morală este cel al culpei, al exercitării unui control de către un organism consultativ subordonat pârâtei: cu depăşirea competenţei atribuite de lege, dar şi cu ignorarea unor dispoziţii dintr-un acord internaţional bilateral care prevala asupra normei interne.
Cel de-al doilea aspect relevant este cel al efectului conduitei pârâtei asupra imaginii şi prestigiului profesional al reclamantului. Sub acest aspect, este adevărat că neconfirmarea unui titlu de doctor este asumată de fiecare participant, cum susţine recurenta.
Dar condiţia pentru ca această asumare să fie necontestabilă este ca procedura de evaluare a titlului să fi fost legală. Or, în speţă ea a fost aplicată nelegal.
În ceea ce priveşte efectul acestei evaluări nelegale asupra imaginii reclamantului, nu este necesar ca el să fi produs asupra întregii vieţi culturale, aşa cum pretinde recurenta, pentru ca el să fie considerat prejudiciabil.
Este suficient ca neconfirmarea valorii ştiinţifice a titlului dobândit de reclamant să-l fi discreditat pe acest din punct de vedere profesional în mediul universitar în care îşi desfăşura activitatea didactică, pentru ca prejudiciul de imagine să existe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului împotriva sentinţei civile nr. 42/CA din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4132/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4162/2008. Contencios → |
|---|
