ICCJ. Decizia nr. 4162/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4162/2008
Dosar nr. 32990/2/200.
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2005 reclamanta fundaţia D.P. în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S. a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare având ca obiect baza C..
În motivarea acţiunii reclamanta arată că, la data de 24 noiembrie 2004 a început procedura de negociere directă în vederea vânzării bazei C. aflată în proprietatea privată a statului şi în administrarea pârâtei, iar în urma negocierii s-a încheiat procesul verbal nr. 12.295 prin care pârâta s-a obligat să vândă şi reclamanta să cumpere baza C. în schimbul unui preţ determinat de 3.123.445 Euro.
Reclamanta susţine că procesul verbal are natura juridică a unei promisiuni literale de vânzare-cumpărare, întrucât stabileşte că încheierea contractului să se facă în termen de 20 de zile de la semnarea sa, imediat după plata avansului de 20% din preţ şi ulterior prin procesul verbal nr. 293 din 12 ianuarie 2005 termenul limită pentru încheierea contractului s-a stabilit la 1 februarie 2005.
Reclamanta mai arată că a cerut pârâtei cu adresa nr. 797 din 28 ianuarie 2005, informaţii în legătură cu prezentarea pentru încheierea tranzacţiei însă pârâta le-a comunicat faptul că la data de 28 ianuarie 2005 nu se poate încheia contractul de vânzare-cumpărare, din cauza unor formalităţi ce trebuie îndeplinite de către un evaluator autorizat, determinate de modificarea Codului fiscal în materia TVA şi consideră atitudinea pârâtei ca fiind un refuz nejustificat de a încheia contractul de vânzare.
Împrejurarea că la data de 3 martie 2005 Guvernul României a adoptat HG nr. 160/2005, prin care a transmis imobilul în litigiu din proprietatea privată a statului în administrarea RAA.P.P.S. în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, susţine reclamanta, îi aduce o vătămare a drepturilor sale şi arată că a demarat separat procedura de anulare a acestui act administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 289 din 30 ianuarie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a respins excepţia de nelegalitate a HG nr. 160/2005 invocată de reclamantă şi a respins acţiunea completată, formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că întrucât reclamanta nu a plătit avansul de 70% din preţul total al vânzării, nu se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare.
Cu privire la capătul de cerere privind despăgubirile reprezentând investiţiile realizate asupra bazei sportive, instanţa a apreciat că, acestea sunt folosite în continuare de reclamantă în baza contractului de locaţiune valabil până în anul 2012, acestea vor putea face obiectul unei acţiuni izvorâte din relaţiile contractuale.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs atât reclamanta fundaţia D.P. cât şi pârâta RA A.P.P.S.
În recursul său reclamanta susţine în esenţă că, sentinţa trebuie, în principal casată cu trimitere spre rejudecare, pentru a se administra probe inclusiv pe capătul subsidiar de cerere, pe care instanţa l-a respins, fără a-l analiza.
În ce priveşte excepţia de nelegalitate a HG nr. 160/2005, reclamanta arată că instanţa de fond nu a motivat respingerea acestei excepţii.
Privitor la pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, reclamanta susţine că s-a aflat în imposibilitate de a plăti avansul de 70% din preţ, întrucât nu i-au fost puse la dispoziţie documentele necesare şi nici nu exista certitudinea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâta A.P.P.S., în recursul său susţine în esenţă că instanţa de fond nu a avut în vedere apărările formulate de ea, cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru considerentele ce se vor expune în continuare, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.
Referitor la recursul pârâtei, Curtea reţine că între reclamanta intimată şi pârâta A.P.P.S. s-a încheiat procesul verbal din 26 noiembrie 2004, prin care s-a stabilit încheierea unui contract de vânzare cumpărare a bazei C., formată din construcţii şi terenul aferent de 57.093,95 mp.
Până la data de 14 martie 2005, când s-a publicat în M. Of. nr. 215, HG nr. 160/2005, prin care aceste imobile au fost trecute din proprietatea privată în proprietatea publică a statului şi din administrarea RA A.P.P.S. în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, reclamanta nu a plătit avansul din preţul de vânzare cumpărare. Negocierea fiind încheiată între reclamantă şi RA A.P.P.S. este lipsit de relevanţă faptul că după emiterea HG nr. 160/2005, imobilele în litigiu au revenit în patrimoniul RAA.P.P.S., potrivit HG nr. 265/2005.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia calităţii procesuale pasive a pârâtei.
În legătură cu recursul reclamantei se susţine că prin emiterea HG nr. 160/2005 i-a fost vătămat dreptul de a încheia contractul de vânzare cumpărare a bazei C.
La data de 26 noiembrie 2004 a fost încheiat procesul verbal de negocieri nr. 12295, fiind stabilită vânzarea cu plata în rate. Prin acest act, fundaţia s-a obligat să achite avansul de 70% din preţ în termen de 20 de zile de la data semnării acestui act.
Întrucât reclamanta a solicitat de două ori prelungirea termenului de plată a avansului, cu motivarea că formalităţile de obţinere a creditului erau în întârziere, s-a încheiat un alt proces verbal cu nr. 293 din 12 ianuarie 2005, în care s-a prevăzut că, în cazul neachitării până la 1 februarie 2005 a avansului din preţ, negocierea este nulă de drept.
Deoarece recurenta reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării la termenele stabilite succesiv a avansului din preţ, potrivit contractului de negociere, încheierea contractului de vânzare cumpărare nu a putut fi perfectată din culpa acesteia.Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Cu privire la motivul de recurs reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de reclamantă la imobilele bazei C. şi acesta va fi respins ca nefondat, recurenta-reclamantă având posibilitatea ca în anul 2012, la încetarea contractului de locaţiune să le solicite, întrucât acestea se află până la acea dată în folosinţa sa.
Având în vedere cele mai sus expuse, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta fundaţia D.P. şi de pârâta RA A.P.P.S. împotriva sentinţei civile nr. 289 din 30 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4140/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4163/2008. Contencios → |
|---|
