ICCJ. Decizia nr. 4164/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4164/2008
Dosar nr. 4238/2/200.
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 iunie 2007 reclamanţii B.P., ş.a., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., I.G.P.R., Ministerul Economiei şi Finanţelor, D.G.P.M. Bucureşti, D.G.P., D.N.A. şi I.G.P.F., obligarea acestor autorităţi la plata primei de concediu pentru perioada 2004-2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 6 şi art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003.
Pârâţii M.I.R.A. şi D.N.A. au formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Prin sentinţa civilă nr. 2993/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi s-a respins acţiunea faţă de acest pârât; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.F.; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.L. şi pârâtul M.I.R.A. – D.G.C.C.O.A. a fost obligat la plata sumelor reprezentând prime de concediu şi spor de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2004-1 septembrie 2005, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective; s-a respins cererea reclamantului M.L. de acordare a acestor sume pentru perioada 1 septembrie 2005-31 decembrie 2006, ca neîntemeiată. De asemenea, s-a admis acţiunea formulată de ceilalţi reclamanţi împotriva celorlalte autorităţi pârâte (I.G.P.R., D.G.P.M. Bucureşti, D.G.P., I.G.P.F.) din cadrul M.I.R.A., cu excepţia D.N.A. şi aceşti pârâţi au fost obligaţi la plata către reclamanţi a primei de concediu pentru perioada 2004-2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, în raport de perioada lucrată de fiecare în cadrul autorităţilor pârâte, sume actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective. Cererile de chemare în garanţie formulate de M.I.R.A. şi D.N.A. au fost respinse.
Prin încheierea din data de 11 februarie 2008 s-a dispus îndreptarea erorii materiale a sentinţei civile nr. 2993/2007, în sensul că numele corect al reclamantei A.M. este acela de A.M.M.
Instanţa a reţinut că Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă, întrucât reclamanţii nu au raporturi de serviciu cu această autoritate; că I.G.P.F. are calitate procesuală pasivă deoarece o parte din reclamanţi au raporturi de serviciu cu acest pârât; că acţiunea este întemeiată, cu excepţia reclamantului M.L. pentru perioada 1 septembrie 2005-31 decembrie 2006 când a fost detaşat la D.N.A. şi când a fost salarizat conform anexei 4 din OG nr. 38/2003 şi art. 11 alin. (4) din O.U. nr. 27/2006, ca personal asimilat magistraţilor iar pentru magistraţi prima de concediu se acordă numai pentru perioada 2001-2002.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen I.G.P.F., M.I.R.A. şi D.N.A.
În motivarea recursului I.G.P.F. s-a arătat în esenţă că sentinţa nu poate fi executată întrucât, potrivit art. 14 din Legea nr. 500/2002, prin Legea bugetului de stat nu s-au aprobat fonduri pentru aceste drepturi băneşti, care au fost suspendate prin O.U. nr. 118/2004.
În motivarea recursului M.I.R.A. s-a menţionat că instanţa în mod greşit a acordat reclamantului M.L. sporul de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 – 1 septembrie 2005, deoarece prin acţiune s-a solicitat acest drept salarial numai pentru anul 2005, sporul de fidelitate fiind achitat în anul 2004.
D.N.A., în motivarea recursului, în esenţă a precizat: că plata sporului de fidelitate a fost suspendată prin art. 2 din OUG nr. 118/2004 şi nu prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, astfel cum a reţinut instanţa; că instanţa nu a arătat în ce constă „nelegalitatea" suspendării plăţii sporului de fidelitate; că nu există un ordin al ministrului de interne pentru plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003; că în mod greşit a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, deoarece, potrivit Legii nr. 500/2002 şi OG nr. 22/2002, Ministerul Economiei şi Finanţelor este obligat să vireze către ordonatorii principali de credite sumele necesare executării hotărârilor judecătoreşti.
Verificând cauza în funcţie de recursurile formulate, Înalta Curte constată că numai recursul formulat de M.I.R.A. este fondat.
Într-adevăr, prin acţiune, reclamantul M.L., ca şi ceilalţi reclamanţi, a solicitat acordarea sporului de fidelitate numai pentru anul 2005. Instanţa în mod greşit a acordat acest spor, prevăzut de dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003 şi suspendat pentru anul 2005 prin art. 2 din O.U. nr. 118/2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004 – 1 septembrie 2005.
Ca urmare, se va admite recursul declarat de M.I.R.A., şi se va modifica sentinţa în ce îl priveşte pe reclamantul M.L., în sensul că sporul de fidelitate se va acorda pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 1 septembrie 2005,actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Se constată că de la data de 1 septembrie 2005 acest reclamant a lucrat în cadrul D.N.A. (detaşat) şi a fost salarizat conform anexei 4 la OG nr. 38/2003, beneficiind de drepturile salariale cuvenite procurorilor cărora nu li s-a acordat acest spor.
Recursul formulat de I.G.P.F. este nefondat, având în vedere că suspendarea prevăzută de art. 2 din OUG nr. 118/2004 a plăţii drepturilor menţionate la art. 6 din OG nr. 38/2003 (spor de fidelitate), pentru anul 2005, nu reprezintă desfiinţarea acestui drept salarial. De asemenea, suspendarea plăţii primei de concediu, prevăzută de art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, suspendare dispusă de legile bugetului de stat pe anii 2004-2006 (Legea nr. 507/2003, nr. 511/2004 şi nr. 379/2005) nu echivalează cu desfiinţarea dreptului respectiv, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
Împrejurarea că prin Legile bugetului de stat pe anii 2007 şi 2008 nu s-au acordat fonduri pentru plata retroactivă a acestor drepturi nu are relevanţă. Potrivit dispoziţiilor Legii finanţelor publice, pentru executarea hotărârilor judecătoreşti, la cererea ordonatorilor principali de credite, Ministerul Economiei şi Finanţelor virează sumele necesare.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat de I.G.P.F. va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
În ce priveşte recursul declarat de D.N.A., se constată că este lipsit de interes având în vedere că acţiunea reclamanţilor nu a fost admisă şi faţă de această autoritate pârâtă.
Instanţa a reţinut în considerentele sentinţei că reclamantul M.L. desfăşurându-şi activitatea în calitate de ofiţer de poliţie judiciară detaşat la D.N.A. de la data de 1 septembrie 2005, nu poate beneficia de drepturile salariale solicitate, întrucât a fost remunerat ca şi procurorii, care nu puteau primi drepturile respective.
Prin dispozitivul sentinţei s-a menţionat că faţă de reclamantul M.L. numai M.I.R.A. a fost obligat la plată pentru drepturile solicitate referitor la perioada 1 ianuarie 2004 -1 septembrie 2005. În ce priveşte pe ceilalţi reclamanţi, în dispozitiv s-a prevăzut obligarea la plată numai a celorlalţi pârâţi (cu excepţia D.N.A.).
Având în vedere că interesul este una dintre condiţiile de exerciţiu ale unei cereri în justiţie, reprezentând folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare; că interesul trebuie să existe în momentul formulării cererii şi să aparţină celui care recurge la demararea procedurii, Înalta Curte constată că D.N.A. nu demonstrează existenţa interesului pentru sine în vederea promovării recursului, întrucât acţiunea nu a fost admisă faţă de această parte.
Drept urmare, recursul D.N.A. va fi respins pentru lipsă de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 2993 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în ceea ce îl priveşte pe reclamantul M.L., în sensul că sporul de fidelitate actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective, se acordă acestui reclamant pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 1 septembrie 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de I.G.P.F. împotriva aceleiaşi sentinţe. ca nefondat.
Respinge recursul declarat de D.N.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, pentru lipsă de interes.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4163/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4165/2008. Contencios → |
|---|
