ICCJ. Decizia nr. 4165/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4165/200.
Dosar nr. 1727/57/200.
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara la 27 decembrie 2006 reclamanţii B.P., ş.a., reprezentanţi de Sindicatul Liber A.N.D.I.R.Z.M. au chemat în judecată pe pârâta A.N.D.I.R.Z.M. solicitând obligarea acestei autorităţi la plata drepturilor băneşti reprezentând primele de vacanţă, în perioada 2003-2005, sume actualizate în raport de rata inflaţiei.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că, fiind funcţionari publici, au dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr.188/1999 şi că executorul nu putea suspenda acest drept.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 49/F/CA din 24 martie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentat a lui D.G.C. pentru Sindicatul Liber al A.N.D.I.P.R.Z.M. şi a nesemnării cererii de chemare în judecată invocate de pârâtă, a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta să le plătească reclamanţilor şi intervenienţilor în interes propriu primele de vacanţă aferente anilor 2001-2006 actualizate în raport cu indicele de inflaţie.
A fost admisă în parte acţiunea Sindicatului Liber al A.N.D.I.P.R.Z.M., pentru reclamanţii B.P., ş.a., şi s-a admis în parte cererea în interes propriu a intrvenienţilor: R.T., ş.a.
A fost respinsă acţiunea pentru reclamanţii C.S.L., ş.a. S-a luat act de renunţarea la judecarea cererii de inervnţie în interes propriu formulată C.O.
S-a respins cererea intervenţiţiilor care au renunţat la judecarea cererii lor, conform încheierii din 3 martie 2008.
Instanţa a apreciat că acordarea primei de vacanţă este un drept consacrat printr-o lege specială şi după epuizarea suspendării acesteia nimic nu împiedică instanţa să acorde, aceste drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta A.N.D.I.P.R.U.Z.M., susţinând în esenţă că, obligarea sa la plata drepturilor băneşti într-o singură tranşă nu mai este posibilă faţă de prevederile OG nr.146/2007.
Cu privire la introducerea în cauză a ordonatorului principal de credite Ministerul Economiei şi Finanţelor, arată recurenta, instanţa a omis să se pronunţe referitor la acest aspect.
Pentru considerentele ce se vor expune în continuare recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins.
Prin sentinţa civilă nr. 700/CA din 26 aprilie 2007 Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamanţilor B.P., ş.a, şi cererea de intervenţie formulată de M.M. şi a obligat pârâta A.N.D.I.P.R.Z.M., să plătească acestora drepturile băneşti reprezentând prima de concediu pentru anii 2004-2006, raportat la perioada efectiv lucrată, actualizată cu indicele de inflaţie.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 531/CA din 26 noiembrie 2007 a admis recursul declarat de ambele părţi, a casat sentinţa atacată şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr.49/F/CA din 24 martie 2008,atacată prin prezentul recurs a admis în totalitate acţiunea formulată de reclamanţi şi intervenienţi.
În fapt, instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei să le plătească reclamanţilor-intervenienţi drepturile băneşti reprezentând prima de vacanţă aferentă anilor 2001-2006 într-o singură tranşă.
Această obligare însă nu mai era posibilă faţă de apariţia OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007, privitoare la reglementarea modalităţii de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă în perioada 2001-2006, a căror aplicare a fost suspendată prin acte normative succesive.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din acest act normativ aceste drepturi se acordă eşalonat în anul 2008, în trei tranşe:
a)în luna martie-pentru anii 2001 şi 2002;
b)în luna iunie-pentru anii 2003-2004;
c)în luna octombrie pentru anii 2005 şi 2006.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, menţionează că, drepturile băneşti stabilite prin hotărâri judecătoreşti executorii, neplătite până la data intrării în vigoare a ordonanţei, se plătesc într-o singură tranşă.
Alin. (3) precizează că şi drepturile stabilite după data intrării în vigoare a ordonanţei prin hotărâre judecătorească executorie se plătesc într-o singură tranşă.
În cazul în speţă, întrucât drepturile băneşti au fost stabilite prin hotărâri judecătoreşti executorii, în mod corect instanţa de fond a obligat pârâta să le plătească într-o singură tranşă.
Susţinerea recurentei-pârâte potrivit căreia au fost achitate toate drepturile băneşti cuvenite reclamanţilor nu poate fi reţinută întrucât nu a fost dovedită.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.D.Z.M. sentinţei civile nr. 49/F/CA din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4164/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4166/2008. Contencios → |
|---|
