ICCJ. Decizia nr. 4287/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4287/2008
Dosar nr.8174/2/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 21 noiembrie 2007, reclamanta C.M. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră la plata sumelor cuvenite cu titlul de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004-2006, actualizate cu coeficientul de inflaţie, de la data naşterii dreptului la data plăţii efective şi la plata sumelor cuvenite cu titlu de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, pe perioada 01 ianuarie 2005-31 decembrie 2005, actualizate cu coeficientul de inflaţie, până la data plăţii efective.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că, potrivit OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003 s-a prevăzut, la art. 37 alin. (2), că la plecarea în concediul de odihnă poliţistul primeşte o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară, iar la art. 6 din acelaşi act normativ s-a prevăzut că pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Reclamanta a mai arătat că, prin reglementări ulterioare, aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la prima de concediu şi sporul de fidelitate a fost suspendată, măsura fiind apreciată ca afectând doar exerciţiul dreptului, nu şi existenţa acestuia.
În derularea fazei de fond a procesului, pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Prin sentinţa civilă nr. 1227 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei, obligând pârâţii la plata către reclamantă a sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2004-2006, precum şi a sumelor cuvenite cu titlu de spor de fidelitate aferente anului 2005, ambele actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că măsura suspendării aplicării dispoziţiilor legale referitoare la prima de concediu şi sporul de fidelitate nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a acestor dispoziţii, iar după expirarea duratei de suspendare, obligaţia corelativă devine executorie. Instanţa de fond a mai reţinut faptul că suspendarea exerciţiului drepturilor la prima de concediu şi la sporul de fidelitate are ca efect numai imposibilitatea realizării acestora, în intervalul de timp în care exerciţiul drepturilor menţionate a fost suspendat.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, instanţa fondului a considerat că între părţi nu există vreun raport legal sau convenţional de garantare a sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu şi spor de fidelitate, reclamanta neaflându-se în vreun raport de serviciu cu această autoritate publică.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în privinţa sporului de fidelitate.
Recurenta apreciază că s-a produs o restrângere temporară a dreptului de a beneficia de sporul de fidelitate, măsură cu caracter necesar şi proporţional, iar hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este nelegală, întrucât s-a instituit în sarcina instituţiei obligaţia de plată a dreptului pretins prin acţiune cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 500/2002, care reglementează angajarea cheltuielilor din buget, numai în limita creditelor aprobate. Mai arată recurenta că, având în vedere suspendarea aplicării dispoziţiilor legale care reglementau drepturile pretinse în bugetul instituţiei, nu au fost prevăzute sume cu acest scop.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art.3041 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În ceea ce priveşte sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003, se reţine, că suspendarea acestor prevederi legale, prin art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004, pentru anul 2005, nu echivalează cu însăşi înlăturarea dreptului.
Ca urmare nu se poate considera că drepturile băneşti reprezentând sporul de fidelitate nu au existat în perioada pentru care exerciţiul acestora a fost suspendat.
Astfel, s-ar ajunge la situaţia cu un drept patrimonial, a cărui existenţă este recunoscută, să fie vidat de substanţa sa şi, practic, să devină lipsit de orice valoare.
În atare situaţie, concluzia ce se impune este aceea de a se considera că prevederile OG nr. 38/2003, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 353/2003, au fost numai suspendate, amânate, prin acte normative temporare, emise datorită unor condiţii financiare deosebite.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei civile nr. 1227 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4286/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4288/2008. Contencios → |
|---|
