ICCJ. Decizia nr. 4289/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4289/2008
Dosar nr. 8361/2/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 28 noiembrie 2007, reclamanta C.E.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, să se dispună anularea hotărârii nr. 16627/282 din 26 septembrie 2007 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că a solicitat recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, însă pârâta i-a respins cererea, sub motivaţia că părinţii săi, G.C. şi A. erau refugiaţi din anul 1940, astfel că în raport cu data naşterii sale, 19 mai 1944, reclamanta nu a suferit vreo persecuţie pe criterii etnice, în sensul art. 1 lit. c) din legea menţionată.
Prin sentinţa civilă nr. 831 din 18 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei C.E.M., a anulat hotărârea nr. 16627/282 din 26 septembrie 2007 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 pe perioada 19 mai 1944-6 martie 1945, începând cu 1 septembrie 2007.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că tatăl reclamantei a fost beneficiarul Legii nr. 189/2000, fiind persecutat etnic în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, iar reclamanta a suferit alături de părinţii săi, aceeaşi persecuţie etnică.
Totodată, instanţa de fond a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, care atestă refugiul părinţilor în condiţiile istorice amintite şi a înlăturat susţinerile formulate de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, potrivit cărora reclamanta nu a fost strămutată de pe teritoriul României.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamanta nu este îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate în temeiul Legii nr. 189/2000, deoarece nu a părăsit niciodată teritoriul ţării, nefiind supusă persecuţiei etnice, întrucât s-a născut pe teritoriul aflat sub administraţia românească.
Mai arată recurenta că Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 prevedea o perioadă de 3 luni pentru punerea în aplicare, astfel că pot fi considerate „strămutate" numai persoanele care la data semnării tratatului aveau domiciliul în teritoriile vizate şi care au fost obligate să părăsească localităţile de domiciliu ca urmare a încheierii tratatului.
Totodată, recurenta susţine că nu pot beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000 copiii concepuţi după strămutare şi, invocând precizările Ministerului Justiţiei nr. 72712/2005, precum şi pe cele ale C.N.P.A.D.S. nr. 3423/2002, consideră că în categoria persoanelor persecutate din motive etnice pot fi incluşi şi copiii „născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate".
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Rezultă cu claritate că legiuitorul a înţeles să considere strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu ca o persecuţie din motive etnice.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, situată în teritoriile cedate Bulgariei, ca urmare a tratatului bilateral încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Nu pot fi primite drept argumente, documente emise sub formă de „precizări" de diferite autorităţi.
Câtă vreme reclamanta a făcut dovada că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor săi, nu există nicio justificare ca aceasta să fie exclusă de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 831 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4288/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4290/2008. Contencios → |
|---|
