ICCJ. Decizia nr. 4297/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4297/2008
Dosar nr. 22/32/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară, Comisariatul General să se contate nulitatea absolută a deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de pârâtă, ca urmare a faptului că aceasta nu a fost avizată de A.N.A.F., conform art. 2 din HG nr. 1583/2003, aşa cum a fost modificată prin HG nr. 1757/ 2007.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că Decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 a fost emisă cu încălcarea art. 35 pct. 5 din HG nr. 1210/2003, fără a se nominaliza mai multe întârzieri în efectuarea lucrărilor sau îndatoririle legale care au fost încălcate. Menţionează că a răspuns cu întârziere solicitării Comisariatului General, transmisă cu adresa nr. 302387 din 11 mai 2006, întrucât la data primirii adresei se afla în concediu de odihnă, dar după discuţia telefonică cu comisarul general a transmis documentele solicitate, astfel că sancţiunea disciplinară aplicată i se pare nejustificată.
Prin sentinţa nr.73 din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis acţiunea formulată, a constatat nulitatea deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007 în ce priveşte sancţionarea disciplinară a reclamantului. S-a reţinut că pârâta nu a făcut dovada existenţei avizului preşedintelui A.N.A.F.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bacău a formulat recurs Garda Financiară, Comisariatul General, iar prin Decizia nr. 4572 din 27 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr .51 din 5 mai 2008 a admis acţiunea reclamantului N.C., a anulat în parte Decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de Garda Financiară, Comisariatul General în ceea ce priveşte sancţiunea disciplinară aplicată reclamantului, obligând pârâta să plătească suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut ca întemeiate apărările reclamantului referitoare la faptul că în cuprinsul deciziei de sancţionare nu sunt nominalizate alte întârzieri în efectuarea unor lucrări şi nu se precizează când s-au mai constatat lucrări neconforme solicitărilor pârâtei.
Instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia nr. 14 din 15 februarie 2007, reclamantul N.C., comisar şef secţie al Gărzii Financiare, Secţia Neamţ, a fost sancţionat disciplinar cu suspendarea dreptului de promovare în funcţia publică pe o perioadă de doi ani, în baza art. 65 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999 pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. a), b) şi j) din aceeaşi lege, pentru încălcarea îndatoririlor corespunzătoare funcţiei deţinute şi neglijenţă repetată în rezolvarea unor lucrări de importanţă maximă ale Gărzii Financiare.
A fost înlăturată apărarea reclamantului referitoare la nulitatea deciziei atacate ca urmare a lipsei avizului preşedintelui A.N.A.F. Materialul probator administrat a evidenţiat faptul că Decizia atacată a fost avizată de D.C., preşedintele A.N.A.F.
Instanţa de fond a mai reţinut că emitentul deciziei a considerat că fapta reclamantului reprezintă trei abateri disciplinare, deşi s-a avut în vedere doar neefectuarea de verificări competente în legături cu o singură adresă, nr. 302387 din 11 mai 2006. Or, săvârşirea unei singure fapte nu întruneşte elementele abaterilor disciplinare prevăzute la art. 65 lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999, deoarece sintagmele „întârziere sistematică în efectuarea lucrărilor" şi „neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor", presupun săvârşirea mai multor fapte.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs pârâta Garda Financiară, Comisariatul General.
Recurenta consideră că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, se apreciază că în considerentele sentinţei atacate s-a reţinut în mod greşit că emitentul deciziei de sancţionare disciplinară a considerat că fapta reclamantului ar constitui trei abateri disciplinare, fără a fi nominalizate faptele care au întrunit elementele acestor abateri.
Mai arată recurenta că este greşită concluzia instanţei de fond, potrivit căreia emitentul deciziei de sancţionare disciplinară a reţinut doar neefectuarea de verificări în legătură cu adresa nr. 302287 din 11 mai 2007, iar săvârşirea unei singure fapte nu întruneşte elementele abaterilor disciplinare prevăzute la art. 65 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999.
Recurenta consideră că, prin conduita sa, intimatul-reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de textele de lege amintite, în ceea ce priveşte „întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor" şi „neglijenţa repetată în efectuarea lucrărilor".
Astfel, se apreciază ca fiind relevante aspectele privitoare la verificările solicitate a se efectua la mai multe societăţi comerciale, cu adresa nr. 302287 din 11 mai 2006, la care termenul de raportare a fost depăşit cu 70 de zile, răspunzându-se cu un raport sumar la data de 3 august 2006, fiind necesare intervenţii telefonice din partea Comisariatului General, care în final au condus la întocmirea unui nou raport, la data de 6 septembrie 2006.
Aceste concluzii au fost reţinute şi de comisia de disciplină.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 constituie abateri disciplinare:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijenţa repetată în efectuarea lucrărilor;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici.
Aceste dispoziţii legale au fost avute în vedere la emiterea de către Comisariatul General al Gărzii Financiare a deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007, prin care intimatul-reclamant N.C., comisar şef al Gărzii Financiare, Secţia Neamţ a fost sancţionat cu „suspendarea dreptului de promovare în funcţia publică pe o perioadă de doi ani", sancţiune prevăzută de art. 65 alin. (3) din legea menţionată.
Se observă că instanţa de fond a constatat în mod corect că fapta reţinută în sarcina intimatului-reclamant N.C. şi anume neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de conducere, prin nedispunerea măsurilor pentru realizarea unor verificări, de natură a releva aspectele solicitate de Garda Financiară, Comisariatul General prin adresa nr. 302387 din 11 mai 2006, nu poate conduce la concluzia că fapta respectivă poate fi circumscrisă dispoziţiilor legale amintite şi implicit să conducă la sancţionarea disciplinară a celui în cauză cu cea mai severă sancţiune înaintea destituirii din funcţia publică.
Astfel, fapta săvârşită de funcţionarul public în cauză nu poate fi considerată a fi nici „întârziere sistematică" şi nici „neglijenţă repetată" în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale.
Actele şi lucrările dosarului evidenţiază că la emiterea deciziei de sancţionare au fost avute în vedere doar împrejurările legate de neefectuarea la timp a verificărilor dispuse telefonic şi ulterior, prin adresa nr. 302387/2006.
Nu pot fi primite criticile recurentului, referitoare la elemente care ar justifica aplicarea sancţiunii, cum ar fi împrejurarea că verificările dispuse de Comisariatul General al Gărzii Financiare priveau mai multe societăţi comerciale ori întârzierea cu care s-au raportat aceste verificări, în condiţiile în care însuşi recurentul recunoaşte că la data transmiterii solicitării telefonice, intimatul-reclamant se aflat în concediu de odihnă.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, urmând ca recursul declarat să fie respins, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Garda Financiară, Comisariatul General împotriva sentinţei civile nr. 51 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4290/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4298/2008. Contencios → |
|---|
