ICCJ. Decizia nr. 4298/2008. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4298/2008

Dosar nr. 554/33/200.

Şedinţa publică din 25 noiembrie 200.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 1 aprilie 2008, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 22664 din 13 februarie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat, în esenţă, că în urma Dictatului de la Viena, s-a refugiat, împreună cu părinţii, în localitatea Budureasa, judeţul Bihor şi că se consideră îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate prin lege.

Prin sentinţa civilă nr. 408/2008 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei B.C., a anulat hotărârea nr. 22664 din 13 februarie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 15 noiembrie 1940-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2007

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada refugierii din localitatea de domiciliu împreună cu părinţii, ca urmare a persecuţiei etnice exercitate după ocuparea Ardealului de Nord de trupele horthyste, în urma Dictatului de la Viena din 1940. Totodată, instanţa de fond a mai reţinut ca irelevant faptul că dovada refugiului nu s-a făcut cu înscrisuri oficiale, ci numai cu martori, câtă vreme actele normative aplicabile nu impun condiţii restrictive în această privinţă.

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.

Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că nu s-au depus toate diligenţele pentru aflarea adevărului, iar declaraţiile de martor pe care se fundamentează sentinţa atacată, deşi sunt date în faţa notarului, au un caracter precar. În opinia recurentei, aceste mijloace de probă ar trebui să indice aceleaşi date şi anume: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu.

Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.

Potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999, dovedirea situaţiilor la care se referă ordonanţa menţionată se face de către persoanele interesate cu acte oficiale, eliberate la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză, se observă că instanţa de fond a interpretat în mod corect declaraţiile autentificate date în faţa notarului public, de martorii A.G. şi L.A., din cuprinsul cărora rezultă elementele esenţiale pentru stabilirea perioadei de refugiu, inclusiv motivele care l-au determinat. Din cuprinsul acestor declaraţii nu rezultă niciun element de contradictorialitate, care să justifice înlăturarea reclamantei B.C. de la beneficiul drepturilor prevăzute de lege.

Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 408/2008 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4298/2008. Contencios