ICCJ. Decizia nr. 686/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 686/2008
Dosar nr. 4363/2/2007
Şedinţa publică de la 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 4363/2 din 15 iunie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul P.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, obligarea acestuia la plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2006, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului, până la data plăţii efective.
În fapt, reclamantul a arătat că este funcţionar public în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, iar potrivit art. 33 alin. (2) (art. 34 după republicare) din Legea nr. 188/1999, funcţionarul public are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Ulterior, printr-o serie de ordonanţe de urgenţă s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol. Reclamantul a invocat art. 38 C. muncii, art. 53 alin. (1) şi (2) (art. 49 din vechea reglementare) din Constituţia României, din care rezultă că un drept câştigat derivând dintr-un raport juridic de muncă nu poate fi anulat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2183 din 18 septembrie 2007 a admis cererea formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor. A obligat pârâtul la plata către reclamant a primelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2001-2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul este angajat al pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, în calitate de funcţionar public şi potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcţionarul public are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. S-a reţinut, de asemenea, că normele legale de suspendare a exerciţiului dreptului de a încasa prima de concediu nu mai sunt în vigoare, iar suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului. Totodată, prima de concediu constituie un drept de remunerare a muncii, care nu poate fi restrâns.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, criticând-o ca nelegală, întrucât Ministerul Economiei şi Finanţelor este lipsit de calitate procesuală pasivă, instanţa de fond reţinând greşit că Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură este în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Se arată în recurs că responsabilitatea instituţiei recurente se limitează doar la faza de proiect bugetar, neexistând niciun fel de raporturi contractuale între reclamant şi minister.
De asemenea, recurentul arată în motivarea recursului său că susţinerea reclamantului referitoare la încălcarea unor norme constituţionale este neîntemeiată, în dovedirea acestor motive reţinându-se Deciziile Curţii Constituţionale nr. 214/2005, nr. 428/2005, nr. 148/2005, nr. 37/2005, nr. 370/2005 şi nr. 278/2005.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Fără putinţă de tăgadă ordonatorul principal de credite este Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi nu Ministerul Economiei şi Finanţelor, instanţa de fond apreciind greşit că Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură este în cadrul Ministerului Finanţelor.
Conform Legii nr. 1/2004, se înfiinţează această agenţie care este o instituţie publică în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică.
De asemenea, conform art. 6 din Legea nr. 500/2002 legile bugetare anuale pot fi rectificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de rectificare, instituţia recurentă neavând decât responsabilitatea fazei de proiect bugetar.
Prin urmare între reclamantul-intimat şi recurent nu există conform dispoziţiilor legale niciun fel de raporturi legale ori contractuale care să justifice chemarea acestuia în judecată.
Pretenţiile intimatului-reclamant sunt drepturi salariale care nu pot fi acordate decât de către angajator.
De necontestat că Ministerul Economiei şi Finanţelor are atribuţii în elaborarea bugetului de stat în funcţie de propunerile ordonatorilor principali de credite, iar în speţă calitatea aceasta o are Ministerul Internelor.
Faptul că ordonatorul principal de credite nu a acordat primele de vacanţă, nu îi conferă nicio garanţie legală acestuia din partea Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru eventualele sume pe care le-ar plăti în cadrul unui raport de muncă.
Prin urmare, recurentul nu are calitate procesuală pasivă în speţă, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, va respinge acţiunea formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca fiind intentată unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 2183 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi respingerii acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 685/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 689/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
