ICCJ. Decizia nr. 693/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 693/2008
Dosar nr. 333/45/2007
Şedinţa publică de la 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 704/1999 din 02 februarie 2007, reclamanta A.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, anularea deciziei nr. 99 din 30 noiembrie 2006 emisă de pârât pe motiv că sancţiunea disciplinară a fost aplicată cu încălcarea procedurilor consacrate de Legea nr. 188/1999, ceea ce atrage nulitatea ei.
Prin sentinţa nr. 849 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 117/CA din 17 septembrie 2007 a admis acţiunea în anulare introdusă de reclamanta A.L. în contradictoriu cu pârâtul Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară şi a anulat decizia nr. 99 din 30 noiembrie 2006 emisă de pârât.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, aplicarea unei sancţiuni disciplinare fără cercetarea prealabilă a faptelor pretins săvârşite de un funcţionar public şi fără ascultarea nemijlocită a acestuia, reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de apărare. Totodată, art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, în forma republicată, prevede în mod expres că, neaudierea funcţionarului public, în legătură cu faptele ce i se impută în mod direct şi personal se sancţionează cui nulitatea actului – din raportul comisiei de disciplină şi din cuprinsul deciziei nr. 99/2006 nu se pot identifica faptele şi perioada în care ele au fost săvârşite şi nici legătura de cauzalitate dintre incidentul comercial în care a fost implicată România şi atribuţiile de serviciu ale reclamantei, termenul „neglijenţă repetată” folosit de pârât fiind mult prea general şi de natură a face imposibil controlul de legalitate, fapt ce profită reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât nu au fost avute în vedere probe administrative şi dispoziţii legale în materie.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi cererea de recurs în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine:
Prin cererea iniţială intimata-reclamantă a solicitat anularea deciziei nr. 99/2006 emisă de recurentul-pârât, pe motiv că sancţiunea disciplinară a fost dată cu încălcarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Intimata exercită o funcţie publică de execuţie şi regimul juridic este guvernat de prevederile Legii nr. 188/1999.
Actul administrativ atacat a fost emis după o verificare administrativă a Direcţiei Fitosanitară din cadrul Ministerului Agriculturii şi o analiză a faptelor în cadrul Comisiei de disciplină.
Corect prima instanţă a solicitat actul de sesizare al Comisiei de disciplină, cât şi actele întocmite de aceasta, însă recurentul cu toate diligenţele Curţii de apel nu le-a prezentat, astfel încât nu rezultă că anterior datei de 30 noiembrie 2006, intimatei-reclamante i-ar fi fost adus la cunoştinţă oficial faptele imputate, i s-ar fi cerut explicaţii şi nici faptul că ar fi fost audiată în legătură cu pretinsele abateri, conform Legii nr. 188/1999.
Comisia de disciplină a propus o sancţiune colectivă pentru toţi angajaţii I.C.F.V. Iaşi, fără ca din fişa postului sau din vreo reglementare să rezulte dreptul de control al personalului de execuţie asupra actelor îndeplinite de şeful ierarhic.
Fără putinţă de tăgadă, cercetarea prealabilă nu s-a făcut astfel încât aplicarea unei sancţiuni disciplinare, este o încălcare a dreptului de apărare al intimatei-reclamante, de fapt nici în actul contestat decizia nr. 99/2006 nu apar cu claritate faptele săvârşite, perioada în care au fost săvârşite, şi nici nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între incidentul comercial în care a fost implicată România şi atribuţiile intimatei-reclamante.
Actul administrativ este deci nul cum corect a apreciat Curtea de Apel Iaşi întrucât a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 188/199 care prevăd expres că neaudierea funcţionarului public în legătură cu faptele imputate, se sancţionează cu nulitatea actului.
Faţă de faptul că măsura disciplinară nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 188/1999, că intimatei-reclamante nu i s-a dovedit vinovăţia, actul Comisiei de disciplină referindu-se la şeful său ierarhic exclusiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul declarat de Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară cu sediul în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, împotriva sentinţei nr. 117/CA din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 691/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 697/2008. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
