ICCJ. Decizia nr. 697/2008. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Contestaţie în anulare - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 697/2008
Dosar nr. 10449/1/2007
Şedinţa publică de la 21 februarie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4443 din 08 decembrie 2006 a admis recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 915 din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. A casat sentinţa atacată şi, rejudecând cauza în fond, a respins acţiunea reclamatului G.I., ca tardiv formulată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, actul administrativ atacat a fost emis în anul 1990 şi publicat în M. Of., Partea I nr. 134/18.06.2002 fără anexe, potrivit adresei din 25 octombrie 2005 a R.A. M. Of. Din aceeaşi adresă rezultă că anexele au fost transmise de Primăria Municipiului Bucureşti, numai celor interesaţi, la cerere. Curtea a constatat tardivitatea formulării acţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 11 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004. Ca atare, reţinând că în mod greşit instanţa de fond nu a verificat introducerea în termen a acţiunii, instanţa de recurs rejudecând în fond, după casare, a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare reclamantul G.I., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, anularea deciziei atacate şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunţării unei noi hotărâri neviciate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
A învederat contestatorul că, în fapt, prin decizia civila enunţată, s-a admis recursul declarat de Guvernul României, prin reprezentantul acestuia, R.S., ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, ce a fost desemnat în funcţie conform Decretului nr. 771/2006, şi că dezlegarea data recursului este rezultatul unei greşeli materiale, greşeală ce constă în aceea că nu s-a luat în calcul dreptul de proprietate garantat de Constituţia României.
S-a arătat, în esenţă, că în mod corect Curtea de apel a dispus anularea poziţiei a Anexei nr. 20 din H.G. nr. 556/1990 în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 617 m.p. situat în Bucureşti, sector 6, întrucât acest teren este proprietatea contestatorului.
S-au invocat, în drept, dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ.
În cauză, prin întâmpinare, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, întrucât niciunul din motivele invocate de contestator nu întrunesc condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului;
- când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
- când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Este incident motivul de contestaţie în anulare constând într-o dezlegare a recursului pe temeiul unei greşeli materiale, prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., atunci când instanţa de recurs a săvârşit erori de natură procedurală, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, urmare omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante aflate la dosarul cauzei, cum ar fi în cazul respingerii ca tardiv a recursului, deşi din plicul ataşat la dosar rezultă că această cale de atac a fost depusă la poştă înăuntrul termenului de recurs, în cazul anulării recursului ca neregulat introdus, deşi au fost respectate dispoziţiile art. 302 C. proc. civ., în cazul anulării recursului, ca netimbrat, deşi la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru, etc.
Contestaţia în anulare pe temeiul art. 318 teza I C. proc. civ. nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situaţiei de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, sau interpretarea eronată a unui text de lege, cu alte cuvinte atunci când este vorba de greşeli de judecată, întrucât pe această cale s-ar ajunge la situaţia recursului la recurs ceea ce este inadmisibil.
În cauză contestatorul nu invocă o greşeală materială în sensul dat acestei sintagme de dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., ci prin calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare se fac critici de fond referitoare la soluţia admiterii recursului, a casării sentinţei instanţei de fond şi a respingerii acţiunii reclamantului ca tardiv formulate, adoptată de instanţa de recurs, apreciindu-se că trebuia menţinută, pentru protecţia dreptului de proprietate al reclamantului, sentinţa Curţii de apel prin care s-a anulat poziţia Anexei nr. 61 din H.G. nr. 556/1990 în ce priveşte terenul situat în Bucureşti, sector 6.
În aceste condiţii, se va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva deciziei nr. 4443 din 08 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de G.I. împotriva deciziei nr. 4443 din 08 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 693/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 698/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
---|