ICCJ. Decizia nr. 709/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 709/2008
Dosar nr. 1828/2/2007
Şedinţa publică de la 22 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2025 din 05 septembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta M.A., în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, a anulat hotărârea nr. 16235/493 din 18 octombrie 2006, emisă de pârâtă, obligând totodată pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 22 ianuarie 1943-06 martie 1945, începând cu data de 01 octombrie 2006, în raport de cererea înregistrată în evidenţele pârâtei din 21 septembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta, născută în perioada strămutării familiei sale din localitatea de domiciliu urmare a Tratatului de la Craiova din 07 septembrie 1940, se încadrează în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, dispoziţiile normative în materie neînlăturând persoanele născute în perioada strămutării părinţilor, de la stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000. S-a apreciat în acest sens că, din considerente de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, consecinţele strămutării părinţilor răsfrîngîndu-se şi asupra copiilor născuţi în perioada strămutării.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta.
Recurenta a susţinut că, în condiţiile în care reclamanta s-a născut pe teritoriul României după 2 ani şi patru luni de la data schimbului obligatoriu de populaţie, stipulat prin Tratatul de la Craiova, nu poate invoca, în beneficiul său, părăsirea domiciliului ca urmare a persecuţiei etnice suferite.
A mai susţinut recurenta că în acest sens pledează şi textul Tratatului de la Craiova potrivit căruia transferul de populaţie dintre cele două ţări urmează să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, de unde rezultă că numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc cerinţele legale pentru a beneficia de dispoziţiile legii.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: „c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Rezultă în acest context că textul Tratatului de la Craiova, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu prezintă relevanţă din punctul de vedere al recunoaşterii calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În concluzie, intimata-reclamantă, născută la data de 22 ianuarie 1943, în mun. Constanţa cu alte cuvinte în intervalul reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 189/2000, este îndreptăţită, astfel cum corect a stabilit instanţa de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2025 din 05 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 705/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 71/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
