ICCJ. Decizia nr. 796/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 796/2008
Dosar nr. 1006/33/2008
Şedinţa publică de Ia 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, la 14 iunie 2007 reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia şi recunoaşterea calităţii de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000. De asemenea, reclamanta a arătat că s-a născut în localitatea B., Judeţul Cluj, în apropierea pichetului unguresc.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât, aşa-zisul refugiu a avut loc într-o localitate care se afla sub administraţia Statului Român, solicitând respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 405 din 14 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M., a dispus anularea hotărârii din 16 mai 2007 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 de aprobarea a O.G. nr. 105/1999, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege, pentru perioada 15 octombrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Totodată, obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 250 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond, examinând probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor T.M. şi T.I., precum şi actele de stare civilă a constatat că, în perioada 15 octombrie 1940-iulie 1945, din cauza persecuţiilor pe motive etnice, familia reclamantei s-a refugiat din satul B., comuna M., judeţul Cluj, în satul R., comuna R., judeţul Cluj, până la sfârşitul războiului.
Concluzionează, arătând că situaţia reclamantei face obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul reclamantei împreună cu familia sa într-un teritoriu rămas statului român, pentru motive de persecuţii etnice.
De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 250 RON.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o nelegală şi netemeinică, a declarat, în termen legal, recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile menţionate la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul legii menţionate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate. A mai arătat că declaraţiile de martori sunt dovezi, conform prezentei legi, dar numai în măsura în care concordă cu situaţia istorică. Conchide arătând că nu orice declaraţie de martor se poate opune legii sau realităţii.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta in continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Este adevărat că, potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Dar, aşa cum rezultă dealtfel, în mod expres, acest refugiu trebuia să se fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
În cauză, reclamanta născută la data de 11 septembrie 1929, împreună cu familia sa, în cursul lunii octombrie 1940, a părăsit satul B., întrucât acesta se afla la graniţa dintre cele două teritorii aflate sub administraţii diferite, astfel că nu se poate reţine ca motiv al schimbării domiciliului, persecuţia etnică.
Pe de altă parte, din depoziţiile ale martorilor T.M. şi T.I. nu reiese că motivul refugiului reclamantei ar fi fost persecuţia etnică, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, ci faptul că în satul B. se desfăşurau operaţiuni militare. Mai mult decât atât, dovedirea situaţiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 prevede, în mod expres că, acesta se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care acesta nu este posibil prin orice mijloc de probă. În dosarul se găseşte răspunsul Arhivelor Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj către reclamanta B.M. din care rezultă că, acesta nu deţine documente care să ateste refugiul persoanelor din localitatea B., întrucât în aceea perioadă localitatea se afla în România.
Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis sentinţa va fi casată şi, pe fond se va respinge acţiunea formulată de reclamanta B.M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 405 din 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta B.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 795/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 797/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
