ICCJ. Decizia nr. 797/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 797/2008
Dosar nr. 1029/33/2007
Şedinţa publică de la 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la 18 iunie 2007 reclamanta R.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii din 2006 emisă de pârâtă, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea reclamantei a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia, întrucât, în toamna anului 1940, împreună cu mama sa au fost obligate să se refugieze din localitatea C., prin punctele de frontieră Tunel în localităţile B.C. şi T. datorită persecuţiilor etnice, reîntoarcerea având loc în cursul lunii aprilie a anului 1945.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia tardivităţii înregistrării acţiunii susţinând ca hotărârea a fost comunicată reclamantei în data de 12 iulie 2006, iar aceasta a formulat acţiunea cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 426/2007 din 12 septembrie 2007, a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamanta R.F. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, aşa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
Din practicaua prezentei sentinţe, în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2007, Curtea, a pus în discuţia părţii, excepţia tardivităţii acţiunii. În acest context, reclamanta a precizat că în cursul lunii martie sau aprilie 2007 i-a fost comunicată direct, fără semnătură, hotărârea contestată. Mai arată că a fost în imposibilitate de a depune contestaţia în termenul prevăzut de lege, datorită stării de sănătate şi a deplasărilor periodice la sediul pârâtei.
După deliberare, instanţa a mai arătat că reclamanta nu a depus la dosar suficiente dovezi care să justifice, pertinent, că în răstimpul 2006-18 iunie 2007, a fost împiedicată mai presus de voinţa sa să formuleze contestaţie în termenul prevăzut expres de dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, aplicabil în cauză.
Concluzionând, a arătat că de la momentul comunicării hotărârii a cărei anulare se solicită, 10 august 2006, aşa cum reiese din actele depuse de pârâtă la dosar, respectiv borderoul din 10 august 2006 şi până la data certă a sesizării instanţei 18 iunie 2007 au trecut mai mult de 30 de zile.
Considerând-o netemeinică şi nelegală împotriva acestei soluţii, a declarat, în termen legal, recurs reclamanta R.F., susţinând că nu i-a fost comunicată hotărârea contestată la data precizată de intimată şi reţinută de instanţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate de reclamantă şi în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentinţa este legală şi temeinică, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 103 C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. Trebuie însă subliniat că existenţa împrejurării mai presus de voia părţii nu constituie singura condiţie necesară pentru a se acorda beneficiul repunerii în termen. Este necesar ca împrejurarea mai presus de voinţa părţii să intervină înăuntrul termenului legal.
În speţă hotărârea din 12 iulie 2006 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj a fost comunicată, aşa cum reclamanta a precizat, în august 2006, dată de la care începea să curgă termenul de promovare a acţiunii în contencios administrativ, conform normei speciale de la art. 7 alin. (4) teza I din O.G. nr. 105/1999, introdusă prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Reclamanta a introdus acţiune în contencios administrativ la data de 18 iunie 2007, aşa cum reiese din ştampila aplicată pe cerere purtând numărul de înregistrare al Curţii de Apel Cluj nr. 1029/33/07, cu mult peste termenul prevăzut de lege, cum corect a reţinut instanţa de fond.
Mai mult decât atât, din proba cu înscrisuri, administrată în cauză, nu rezultă că în perioada de 30 de zile de la comunicarea hotărârii Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 în care începea să curgă termenul de depunere a cererii de chemare în judecată, reclamanta s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voinţa ei, care a împiedicat-o să depună acţiunea.
Dovada administrată (adeverinţa medicală din 15 februarie 2008) vizează o altă perioadă după împlinirea termenului de 30 de zile.
Este de observat că O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ reglementat prin Legea nr. 55472004.
Aşa fiind, dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, cuprinse în Legea nr. 554/2004,sunt aplicabile în domeniul la care se referă O.G. nr. 105/1999 modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, numai în măsura în care prevede aspecte nereglementate de această lege specială.
Ca urmare, se constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, făcând aplicarea art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.F. împotriva sentinţei civile nr. 426/2007 din 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 796/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 798/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
