ICCJ. Decizia nr. 799/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 799/2008
Dosar nr. 1205/33/2007
Şedinţa publică de Ia 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia de comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la 16 iulie 2007 reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, anularea hotărârii din 5 februarie 2007 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia şi recunoaşterea calităţii de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 198/2000. Susţine că se ignoră calitatea sa de refugiat întrucât, acesta împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din motive etnice, urmare a cedării Ardealului de Nord.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, întrucât nu se poate reţine că a existat persecuţie etnică în respectiva localitate, în lipsa ocupaţiei hortiste.
Prin sentinţa civilă nr. 436/2007 din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei M.V., a dispus anularea hotărârii din 5 februarie 2007 emisă de Casa de Pensii Maramureş, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată pentru perioada 4 iunie 1943-6 martie 1945 şi ca urmare să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, reclamanta a făcut dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, potrivit fişei de refugiat întocmită de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Precizează că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât, în lipsa ocupaţiei hortiste, nu se poate susţine că a existat persecuţie etnică în respectiva localitate, care să fi constituit motiv al plecării. Mai arată că, potrivit adresei nr. AA/2005, Ministerul de Justiţie şi-a exprimat opinia, în sensul că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
În cauză, din probele administrate, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, de teama persecuţiilor din motive etnice, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, comuna B., judeţul Sălaj, în Turda, comuna V.
De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord, ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă persecuţiile etnice la care intimata a fort supusă împreună cu familia sa.
Prin urmare, cum recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, textul art. 1 lit. c) a impus doar existenţa cumulativă a condiţiei cetăţeniei şi a persecuţiei etnice exercitată de regimurile instaurate în perioada de referinţă fără a se distinge în raport de naţionalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul României sau în afara acestuia, din aceeaşi perioadă, condiţii îndeplinite în speţă, prima instanţă a adoptat în mod corect soluţia de admitere a acţiunii în modalitatea mai sus indicată.
Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 436/2007 din 21 septembrie a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8/2008. Contencios. Anulare act administrativ.... → |
|---|
