ICCJ. Decizia nr. 800/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 800/2008
Dosar nr. 1341/33/2007
Şedinţa publică de la 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 august 2007 reclamantul V.C.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj anularea hotărârii din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, în data de 7 iunie 1944.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia şi recunoaşterea calităţii de refugiat conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, arătând că s-a născut în anul 1944, în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că de prevederile Legii nr. 189/2000 nu beneficiază copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor, reclamantul născându-se în afara zonei de persecuţie etnică, unde părinţii acestuia erau refugiaţi, solicitând pentru aceste motive respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 420/2007 din 19 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.C.B., a dispus anularea hotărârii din 16 mai 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului statutul de persoană refugiat pentru perioada 8 iunie 1943-6 martie 1945 şi ca urmare să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, reclamantul a făcut dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
A mai reţinut instanţa de fond că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinţilor săi, având în vedere şi vârsta sa de la acea dată.
Împotriva acestei soluţii a declarat, în termen legal, recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Pârâta a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
S-a susţinut că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, din actele depuse în probaţiune rezultând faptul că reclamantul nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate.
Pe de altă parte, recurenta a mai arătat că instanţa de fond a acordat drepturi începând cu data de 8 iunie 1943, când reclamantul nu era născut, încălcând astfel dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor cuprinse în motivele de recurs, dar şi potrivit dispoziţiilor legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin hotărârea atacată reclamantului i s-au recunoscut drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, act normativ special, aplicabil persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, din motive etnice, pentru perioada 8 iunie 1943-6 martie 1945.
În cuprinsul actului normativ menţionat este reglementată, prin norme speciale, întreaga procedură de acordare a drepturilor prevăzute de textul de lege, în favoarea celor care sunt îndreptăţiţi să beneficieze de ele, prin îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 1 din Legea nr. 189/2000, fiind stabilită inclusiv data de la care trebuie acordate aceste drepturi.
Instanţa de fond în mod greşit a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 8 iunie 1943-6 martie 1945 şi să-acorde drepturile băneşti prevăzute de lege.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, dată de la care reclamantul putea beneficia de acordarea drepturilor cuvenite prevăzute este 8 iunie 1944-6 martie 1945.
Pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., modificându-se sentinţa criticată, în sensul că drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 se acordă reclamantului începând cu data de 8 iunie 1944-6 martie 1945, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 420/2007 din 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că, perioada pentru care se acordă drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 este de 8 iunie 1944-6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8/2008. Contencios. Anulare act administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 802/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
