ICCJ. Decizia nr. 803/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 803/2008
Dosar nr. 1412/37/2007
Şedinţa publică de la 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 04 octombrie 2007, pronunţată în Dosar nr. 1257/107/2007, Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, a sesizat în baza art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Instrucţiunile de aplicare a Legii nr. 161/2003 aprobate prin ordinul nr. 318 din 27 mai 2003.
Prin sentinţa nr. 148 din 19 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1412/57/2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că faţă de prevederile art. 16 pct. 6 din Legea nr. 161/2003 şi de art. 3 şi 4 din instrucţiunile aprobate prin ordinul nr. 210/2003 se constată că art. 5 alin. (1) din instrucţiuni nu încalcă prevederile art. 16 pct. 5 lit. a)-d) şi ale art. 53-55, Secţiunea a IV-a din aceeaşi lege. S-au evidenţiat dispoziţiile legale analizate, reţinându-se că:
Art. 5 alin. (1) din instrucţiunile aprobate prin ordinul nr. 218 din 27 mai 2003 prevede următoarele: „Reîncadrarea funcţionarilor publici se face în ordinea punctajelor obţinute în condiţiile art. 3, respectiv art. 4 alin. (1)”.
Art. 3 din instrucţiuni prevede că reîncadrarea în funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice se face cu respectarea punctajului minim necesar ocupării acestor funcţii publice, punctajul minim fiind de 8 puncte.
Art. 4 alin. (1) prevede că „Reîncadrarea în funcţiile publice de execuţie se face astfel:
a) pentru reîncadrarea în funcţiile publice în grad profesional „superior” funcţionarul public trebuie să obţină minim 7 puncte”.
Reclamantul S.M.L. a obţinut un punctaj mai mare de 7 puncte, adică mult superior celui necesar încadrării sale în funcţia publică de consilier superior I treapta I, punctajul obţinut depăşind şi pe cel minim necesar conform art. 3 alin. (2) din aceleaşi Instrucţiuni pentru reîncadrarea în funcţia publică de conducere.
Art. 16 pct. 5 lit. a)-d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data emiterii deciziei atacate, prevede următoarele:
La stabilirea numărului maxim al funcţiilor publice de execuţie din cadrul autorităţii sau funcţiei publice se vor avea în vedere următoarele:
a) numărul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional superior este de 20% din totalul posturilor din cadrul autorităţii;
b) numărul funcţiilor publice de execuţie din gradul profesional principal este de 40% din totalul posturilor din cadrul autorităţii;
c) numărul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional asistent este de maxim 30%;
d) numărul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional debutant este de maxim 10%.
La art. 16 pct. 6 din Legea nr. 161/2003 varianta în vigoare la data emiterii deciziei atacate de reclamant se prevede că numărul maxim al funcţionarilor publici de execuţie stabilit conform alin. (5) poate fi majorat numai în situaţii temeinic justificate de către autoritatea sau instituţia publică respectivă cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Art. 53 din Secţiunea a IV-a a Legii nr. 161/2003 prevede că „în carieră, funcţionarul public beneficiază de dreptul de a promova în funcţia publică şi de a avansa în grade de salarizare”.
Art. 54 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că „promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice superioare vacante, iar alin. (2) din acelaşi articol prevede că „promovarea într-o funcţie publică superioară vacantă se face prin concurs sau examen”.
Art. 55 din aceeaşi lege stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească funcţionarul public pentru a participa la concursul în vederea promovării într-o funcţie publică de execuţie din gradul profesional principal şi superior.
Faţă de prevederile art. 16 pct. 6 din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 3 şi 4 din instrucţiunile aprobate prin ordinul nr. 210 din 27 mai 2003 se constată că art. 5 alin. (1) din aceste instrucţiuni nu încalcă prevederile art. 16 pct. 5 lit. a)-d) şi ale art. 53-55 Secţiunea a IV-a din aceeaşi lege.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs D.G.F.P. Hunedoara, în numele şi pentru D.G.F.P. Alba, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta consideră că prevederile art. 5 din ordinul nr. 218/2003 contravine dispoziţiilor art. 16 lit. a)-d), precum şi ale art. 53, 54 şi 55 din Legea nr. 161/2003 (forma actului la data intrării în vigoare şi la data la care s-a efectuat reîncadrarea), nefiind în concordanţă cu acestea şi nerespectând scopul urmărit prin Legea nr. 161/2003.
Ordinul nr. 218/2003 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a aprobat doar instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici, raportat la prevederile Legii nr. 161/2003.
Prin acest ordin nu se poate adăuga la lege şi nici nu se pot modifica dispoziţiile legii în baza căreia a fost emis.
Punctajele rezultate ca urmare a aplicării criteriilor stabilite prin instrucţiuni nu sunt în concordanţă cu însuşi actul normativ care a determinat emiterea ordinului.
Criteriile au avut un caracter mult prea permisiv şi au condus la situaţia în care majoritatea (funcţionarilor publici) a obţinut asemenea punctaje care au permis avansarea chiar promovarea într-o funcţie superioară celei ocupate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003, ceea ce contravine dispoziţiilor legii care nu permiteau promovarea sau avansarea decât pe bază de concurs.
Criteriile au fost stabilite în vederea reîncadrării şi nu a promovării sau avansării.
Prin concluziile scrise, intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici nu încalcă prevederile normelor de tehnică legislativă şi prin urmare nici prevederile Legii nr. 161/2003.
Recursul este nefondat.
Art. 16 pct. 5 lit. a)-d) din Legea nr. 161/2003 în vigoare la data emiterii deciziei atacate stabileşte numărul maxim al funcţiilor publice de execuţie din cadrul autorităţii sau funcţiei publice.
Acelaşi articol prevede şi că numărul maxim al funcţionarilor publici de execuţie poate fi majorat numai în situaţii temeinic justificate de către autoritatea sau instituţia publică respectivă cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Art. 53-55 din aceeaşi lege au drept obiect dreptul funcţionarului public de a promova în funcţia publică şi de a avansa în grade de salarizare. Totodată, în acest scop este stabilit criteriul concursului.
Prevederile art. 5 alin. (1) din instrucţiunile aprobate prin ordinul nr. 218/2003 se referă la criteriile avute în vedere la reîncadrarea funcţionarilor publici.
Din economia textelor analizate rezultă că reîncadrarea funcţionarilor publici nu a fost concepută nici ca o promovare în grad şi salarizare, dar nici ca o retrogradare în grad şi salarizare.
Reîncadrarea funcţionarilor publici a reprezentat o reaşezare a funcţiilor şi gradelor.
Întrunirea punctajului nu conduce automat la obţinerea gradului, fiind necesar şi îndeplinirea criteriului referitor la numărul maxim de posturi.
Recurenta nu a demonstrat modul în care aplicarea criteriilor prevăzute în Instrucţiuni ar putea duce la o promovare sau avansare a funcţionarului public.
Obţinerea punctajului rezultat ca urmare a aplicării criteriilor stabilite prin Instrucţiunile date în aplicarea Legii nr. 161/2003 nu trebuie privită ruptă de contextul Legii nr. 161/2003.
Problema ridicată de recurentă reprezintă doar o supoziţie nesusţinută de probe.
În mod evident, criteriile analizate permit reîncadrarea funcţionarilor publici şi nu avansarea/promovarea acestora.
În consecinţă, nefiind întrunite motivele de recurs analizate, urmează ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Hunedoara în numele şi pentru D.G.F.P. Alba împotriva sentinţei nr. 148 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 802/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 819/2008. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
