ICCJ. Decizia nr. 829/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 829/2008
Dosar nr. 3676/2/2007
Şedinţa publică de la 29 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii din 26 martie 2007 şi obligarea pârâtei la recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000 art. 1 lit. c) pentru perioada 16 mai 1942–06 martie 1945.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei să-i stabilească calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, depunând actele necesare, însă pârâta în mod nelegal i-a respins cererea, deşi îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea acestor drepturi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1774 din 20 iunie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii din 26 martie 2007 emisă de pârâtă.
Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioada 16 mai 1942–06 martie 1945, cu începere de la 01 octombrie 2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că regimul de strămutaţi ai părinţilor reclamantei a fost în măsură să o afecteze şi pe aceasta, fiind nevoită să suporte condiţiile de refugiu, astfel că pârâta va fi obligată să-i recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi.
Recurenta a susţinut în esenţă că, intimata-reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 coroborate cu cele ale art. 654 C. civ., întrucât nu s-a născut nici în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu şi nu a fost concepută înainte sau în timpul strămutării, ci a fost născută după strămutarea părinţilor în acea localitate.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940–6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei aprobată prin H.G. nr. 127/2000 în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea prevederilor legii rezultă că obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea este deci stabilirea, determinarea situaţiei de obligare a persoanei să-şi părăsească domiciliul de către regimul instaurat după septembrie 1940, din motive etnice, cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi H.G. nr. 127/2000.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnie, prin persoană persecutată trebuie înţeles, atât persoana care a suferit persecuţiile respective, în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori, au fost strămutaţi din motive etnice şi au suportat astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
În cauză, din copia extras a „Tabelului nominal cu locuitorii de origine română din oraşul T., care urmează a evacua teritoriul şi averea imobiliară” rezultă că tatăl reclamantei, împreună cu familia a făcut parte din persoanele strămutate din Bulgaria în România, urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, reclamanta născându-se la data de 16 mai 1942 în loalitatea C., judeţul Dolj.
Cum finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ persoanele născute în această perioadă – (cum este şi cazul reclamantei) – care au suportat alături de părinţi lipsa folosinţei locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 împotriva sentinţei civile nr. 1774 din 20 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 837/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
