ICCJ. Decizia nr. 837/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 837/2008
Dosar nr. 1163/42/2007
Şedinţa publică de la 29 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 1689/114/2007, reclamantul S.I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Constatarea Calităţii Luptător în Rezistenţa Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei anularea deciziei nr. 116/2002 şi recunoaşterea calităţii de luptător, pentru a putea beneficia de dispoziţiile Decretului nr. 118/1990, modificat şi completat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, începând cu anul 1979, a fost urmărit şi cercetat de organele de securitate, ulterior fiind condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate, situaţie în care întruneşte condiţiile pentru recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Tribunalul Buzău a pronunţat sentinţa nr. 543 din 19 martie 2007 prin care a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de intimată, pe cale de întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia de necompetenţă materială este întemeiată, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., fiind vorba despre un act administrativ emis de o autoritate centrală, acţiunea cu acest obiect urmează a fi soluţionată în primă instanţă de Curtea de Apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 1163/42/2007.
Această instanţă, prin sentinţa nr. 121 din 04 septembrie 2007, a admis acţiunea reclamantului S.I.M., a anulat decizia nr. 116/2002 emisă de pârâtă şi a obligat această autoritate publică să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantului calitatea de luptător în Rezistenţa Anticomunistă.
În considerentele hotărârii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin decizia nr. 116/2002 emisă de Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă a fost respinsă cererea reclamantului de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, cu motivarea că acesta a avut manifestări duşmănoase la adresa regimului comunist şi chiar a fost cercetat pentru aceste fapte, fără a-i fi aplicate măsuri administrative abuzive, în sensul O.U.G. nr. 214/1999.
Din adresele nr. AA din 07 septembrie 2004 şi nr. BB din 12 aprilie 2006 rezultă că reclamantul a fost cercetat de organele de miliţie şi securitate, deoarece făcea comentarii negative la adresa regimului comunist, asculta posturi de radio străine şi comenta ştirile difuzate de aceste posturi.
Din documentaţia anexată acestor adrese mai rezultă că reclamantul a fost urmărit de organele de securitate prin intermediul unor informatori (nota informativă din 06 din 07 septembrie 1979), şi a făcut obiectul dosarului de urmărire informativă („Scatiul„). Din conţinutul acestui dosar de urmărire informativă, rezultă că reclamantul şi-a exprimat protestul împotriva dictaturii şi a militat pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Justiţiei pentru Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, care a solicitat modificarea acesteia, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 1-3 din O.U.G. nr. 214/1999.
În opinia recurentei, pentru a beneficia de ordonanţa în discuţie, trebuie îndeplinită condiţia luării unei măsuri abuzive de către organele puterii comuniste, în urma săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate în art. 2 alin. (1) din Ordonanţă.
În speţă, instanţa de fond a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză, întrucât din cele două adrese emise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rezultă că reclamantul a fost în atenţia organelor de securitate şi de miliţie pentru faptul că a avut manifestări duşmănoase la adresa regimului comunist, fără, însă, să-i fie aplicate măsuri administrative abuzive, în sensul O.U.G. nr. 214/1999.
Recurenta a mai arătat că condamnările invocare de reclamant în susţinerea cererii sale se referă la infracţiuni de delapidare şi înşelăciune şi nicidecum la infracţiuni săvârşite din motive politice.
În plus, recurenta a precizat că dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă se face doar cu înscrisuri eliberate de organele competente, fapt care a fost ignorat de către prima instanţă.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, modificat şi completat, se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Potrivit art. 3 lit. a) din acelaşi act normativ, prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe, ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopul menţionat în art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, în baza cărora s-a dispus privarea de liberate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt, în raport de probele administrate în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, intimatul-reclamant a fost cercetat de către organele de securitate şi de miliţie pentru faptul că făcea comentarii negative la adresa regimului comunist, asculta posturi de radio străine, comenta ştirile de la aceste posturi. De asemenea, intimatul-reclamant a protestat împotriva dictaturii comuniste şi a militat pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
În plus, intimatul-reclamant a fost privat de libertate în vederea efectuării de cercetări cu privire la presupusa sa intenţie de a adera la un „sindicat liber al oamenilor muncii";, aşa cum rezultă din declaraţia dată în faţa organelor de securitate la data de 13 iunie 1979.
Aşadar, este corectă concluzia primei instanţe în sensul că intimatul-reclamant se încadrează în dispoziţiile normative anterior citate, întrucât acesta, chiar dacă nu a fost reţinut sau arestat preventiv în cadrul unui proces penal, a fost totuşi lipsit de libertate pentru efectuarea de cercetări cu privire la activităţile sale.
De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază că înscrisurile depuse la dosar, printre care cele întocmite de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pot constitui probatorii pentru admiterea cererii şi recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse şi de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă prin Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 121 din 4 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 840/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
