ICCJ. Decizia nr. 1030/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1030/2009
Dosar nr. 440/186/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 343/2008 pronunţată la data de 27 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.C. împotriva pârâţilor SC D.S.G. SA Beclean şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, succesor al Ministerului Industriilor şi a dispus anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0049, emis de către pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu privire la imobilele terenuri înscrise în C.F. nr. 1043 Beclean, cu nr. topo 1031/1/2/2/1 şi 1042/1/2/2/1.
Totodată , s-a dispus rectificarea înscrierilor în C.F. nr. 1043 Beclean, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC D.S.G. SA Beclean, asupra imobilelor cu nr. topo 1031/1/2/2/1 şi 1042/1/2/2/1 şi a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta SC D.S.G. SA Beclean nu a făcut dovada că ar fi deţinut prin antecesoarea sa, SC P. SA Beclean, un drept de administrare operativă asupra suprafeţei de teren de 1619 mp ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate în litigiu, care la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 să fie transformat prin efectul art. 20 alin. (2) într-un drept de proprietate.
Reţine instanţa de fond, ca, dimpotrivă, terenul în suprafaţă de 1619 mp identificat din punct de vedere topografic cu parcelele top nr. 1031/1/2/2/1, 1042/1/2/2/1 face parte din terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr. 2012/2002 emis pe numele antecesorului reclamantei, tarlaua 72, parcela 2253 aşa cum rezultă din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză în dosarul nr. 1650/2001 al Judecătoriei Beclean.
Faptul că antecesorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991, iar la 21 martie 2002 a fost pus în posesie (proces verbal nr. 1897 din 21 martie 2002) denotă că pârâta a avut doar formal dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Excepţia de tardivitate a acţiunii a fost respinsă la instanţa de fond prin încheierea pronunţată la data de 14 februarie 2008, cu motivarea că data la care intimata–reclamantă a luat cunoştinţă de actul administrativ atacat este 10 ianuarie 2006, când i s-a comunicat încheierea emisă de O.C.P.I. Beclean, privind refuzul de înscriere în Cartea Funciară a dreptului de proprietate dobândit în urma dezbaterii succesiunii după tatăl reclamantei.
Deasemeni, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii privită prin prisma lipsei plângerii prealabile, a fost respinsă de instanţa de fond, reţinând că procedura prealabilă nu era necesară şi nici obligatorie, determinat şi de împrejurarea că actul administrativ a intrat în circuitul civil.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal pârâţii, SC D.S.G. SA Beclean şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, ambii criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recurenta-pârâtă, SC D.S.G. SA Beclean, invocă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii" şi susţine în esenţă, prin motivele de recurs formulate că, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii acţiunii ce au formulat-o, dat fiind că actul administrativ a cărei anulare parţială se cere a fost emis în anul 1993, intabulat dreptul de proprietate la 26 ianuarie 1995, C.F. nr. 2288, iar acţiunea formulată la 30 martie 2006, cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei recurentul-pârât critică sentinţa primei instanţe în sensul că aceasta nu a observat că în ceea ce-l priveşte a făcut dovada pe deplin cu actele existente că deţine terenul în litigiu cu just titlu şi este proprietar potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe care-l posedă.
Recurentul-pârât Ministerul Economiei şi Finanţelor, în susţinerea recursului formulat invocă motivele de modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., „când instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîdoielnic al acestuia, respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Susţine în esenţă, prin motivele de recurs formulate ca în mod greşit, instanţa de fond a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi cea a tardivităţii formulării acţiunii.
Consideră că acţiunea reclamantei a fost prematur introdusă, astfel că este inadmisibilă, deoarece au fost ignorate dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la plângerea prealabilă ce trebuie formulată înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente.
Recurentu-pârât, susţine că acţiunea formulată este tardiv introdusă, nefiind respectate prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, conform cărora termenul de introducere a acţiunii este de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz.
În speţă, susţine recurentul-pârât, termenul de 1 an curge de la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, sau eventual, din momentul înregistrării în Registrul de transcripţiuni, care fiind o formă de publicitate este opozabil terţilor din acest moment.
Pe fondul cauzei, recurentul-pârât critică sentinţa primei instanţe, aceasta fiind dată cu aplicarea greşită a textelor de lege incidente în cauză, deoarece dreptul de proprietate al societăţii comerciale a fost dobândit prin efectul legii [art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990] şi nu prin actul administrativ care este contestat, astfel, că anularea sau revocarea în prezent a acestui act nu are relevanţă asupra dreptului de proprietate asupra terenului care a intrat deja în circuitul civil.
Intimata-reclamantă M.C., a formulat întâmpinare, prin care a susţinut că cele două excepţii privind inadmisibilitatea şi tardivitatea acţiunii sunt nefondate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea le va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Va fi analizat cu prioritate motivul de recurs formulat de ambii recurenţi, vizând excepţiile tardivităţii introducerii acţiuni şi a inadmisibilităţii acesteia pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a dat o rezolvare corectă prin respingerea acesteia, argumentul relevant sub acest aspect fiind faptul că nu mai era necesară parcurgerea acestei etape din moment ce actul administrativ atacat intrase în circuitul civil şi oricum nu mai putea fi anulat de autoritatea emitentă, ci numai de către instanţă.
Cea de-a doua excepţie vizează excepţia de tardivitate a formulării acţiunii, aceasta având ca obiect anularea parţială a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0049/9 februarie 1993 emis de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu privire la imobilele terenuri, înscrise în C.F. nr. 1043 Beclean, cu nr. topo 1031/1/2/2/1 şi 1042/1/2/2/1 şi transcris în C.F. la data de 26 mai 1995, C.F. nr. 2288 pe numele SC P. SA Beclean, antecesoarea recurentei-pârâte SC D.S.G. SA Beclean.
Recurenţii-pârâţi susţin că în speţă operează termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termen ce se calculează de la data emiterii actului administrativ atacat (9 februarie 1993) sau cel mult de la data înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară (26 ianuarie 1995), moment de la care actul devine opozabil faţă de terţi, nemaifiind astfel obligatorie comunicarea acestuia.
Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, termenul de un an se socoteşte de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz", acesta fiind un termen de decădere.
Se observă deci că textul art. 11 alin. (2) din Lege elimină soluţia referitoare la calculul termenului cu începere de la data emiterii actului.
În speţă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a cărei anulare parţială se solicită, a fost înscris în Cartea Funciară la data de 26 ianuarie 1995, C.F. 1043 Beclean, topo 1031/1/2/2/1, 1042/1/2/2/1, moment de la care dreptul de proprietate al recurentei-pârâte SC D.S.G. SA Beclean, succesor al SC P. SA Beclean, pentru suprafaţa de 1619 mp teren devine opozabil faţă de terţi, potrivit dispoziţiilor art. 22, art. 26, art. 27 din Legea nr. 7/1996.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ unilateral cu caracter individual, fiind intabulat, deci supus unei forme de publicitate imobiliară, a creat posibilitatea reală pentru terţi de a cunoaşte despre existenţa lui, aceştia urmând a-l contesta în situaţia în care apreciază că sunt vătămaţi în drepturile lor, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Aşadar, data înscrierii în cartea funciară este termenul de la care se presupune că terţii au luat cunoştinţă de actul administrativ atacat, iar termenul de un an prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru calcularea sa are ca punct de referinţă această dată.
Cum intimata-reclamantă, a formulat acţiunea în anulare abia la 30 martie 2006, aceasta a depăşit termenul de un an, care este, aşa cum s-a precizat mai sus, un termen de decădere ce-şi găseşte raţiunea în considerente ce ţin de respectarea principiului securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice.
De altfel, intimata-reclamantă a luat cunoştinţă despre acest certificat, în mod cert, la momentul soluţionării acţiunii de partaj succesorul cu fraţii săi, prin sentinţa civilă nr. 348 din 31 martie 2004 a Judecătoriei Beclean, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1886/17 din 2 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, terenurile ce au cuprins masa succesorală (cum şi cel din prezentul litigiu) fiind identificate cu date de carte funciară. Chiar şi în această ipoteză termenul de un an de introducere a acţiunii este depăşit.
Astfel fiind, se constată că este întemeiată excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de recurenţii-pârâţi, excepţie căreia instanţa de fond i-a dat o rezolvare greşită prin respingerea acesteia.
Ca o concluzie a celor expuse, constatând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu aplicarea greşită a legii, precum şi faptul că recursurile formulate sunt fondate, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ. acestea să fie admise, iar sentinţa atacată, modificată în tot, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii SC D.S.G. SA Beclean (fostă SC P. SA Beclean) şi Ministerul Finanţelor Publice (fost Ministerul Economiei şi Finanţelor) împotriva sentinţei civile nr. 343 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că admite excepţia tardivităţii formulării acţiune.
Respinge acţiunea ca fiind tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1027/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1031/2009. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
