ICCJ. Decizia nr. 1042/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1042/2009
Dosar nr. 2866/2/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 12 noiembrie 2008, A.N.S.V.S.A., a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2491 din 16 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de către reclamantul-intimat G.V.D.ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se susţine că „rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală a intimatului-reclamant, a fost emisă, după modificarea Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 251 din 4 iulie 2006, forma actuală a legii nereglementând situaţia funcţionarului public care a fost scos de sub urmărire penală.
Aşa fiind recurenta susţine că nu a acordat intimatului-reclamant sumele solicitate cu titlu de drepturi salariale cuvenite pe perioada de suspendare din funcţie (16 iulie 2005-2 ianuarie 2008) din motivul sus-citat iar nu din culpa sau rea-credinţă.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul-recurent, la 25 februarie 2009 se susţine că acest motiv a fost invocat şi în faţa Curţii de Apel Bucureşti care astfel l-a analizat şi l-a considerat nerelevant cauzei. G.V.D. a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 2491 din 1 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.V.D., în contradictoriu cu A.N.S.V.P.S.A. A obligat pârâta către reclamant la plata drepturilor băneşti cu titlu de salariu, pe perioada 16 iulie 2005 – 2 ianuarie 2008, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Curtea de Apel Bucureşti, a reţinut că prin acţiunea înregistrată la 15 mai 2008, reclamantul G.V.D. a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 16 iulie 2005-2 ianuarie 2008. În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, prin Decizia nr. 314 din 15 aprilie 2005 a Primului Ministru al Guvernului României a fost suspendat din funcţia de secretar general al A.N.S.V.S.A., începând din 16 iulie 2005 şi până la 2 ianuarie 2008, când s-a revocat măsura suspendării prin Decizia nr. 302 din 27 decembrie 2007.
Curtea de Apel Bucureşti, a reţinut că, potrivit art. 74 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, text în vigoare la data dispunerii suspendării prevedea că „dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv va fi reintegrat în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare".
Împrejurarea că (a precizat instanţa de fond în sentinţa recurată), la data emiterii rezoluţiei nr. 88/P/2005 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie /Direcţia Naţională Anticorupţie/ Serviciul Teritorial Bucureşti, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici referitoare la modalitatea de suspendare şi de încetare a suspendării funcţionarului public din funcţia publică au fost modificate, iar situaţia scoaterii de sub urmărire penală nu se mai regăseşte în textul modificat, nu justifică abuzul autorităţii publice, cu care reclamantul are drepturi de serviciu, să-i achite toate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
Dispoziţiile modificate ale Legii nr. 188/1999 prevăd la art. 86 alin. (2) ca singură ipoteză de suspendare a funcţionarului public în cadrul răspunderii pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului, sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă, situaţie în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h). Instanţa a mai precizat că „evident, dispoziţiile Legii nr. 188/1999 modificate, reglementează corelativ cu privire la această ipoteză, obligaţiile angajatorului dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal". De asemenea obligaţia angajatorului este de a se constata că suspendarea din funcţia publică a încetat.
În cauză a reţinut instanţa de fond, reclamantul a fost suspendat din funcţie în baza Legii nr. 188/1999, în anul 2005, când era reglementată ipoteza suspendării din funcţie în cazul punerii în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea unei infracţiunii de natura celor prevăzute expres de lege, iar repunerea funcţionarului public în situaţia anterioară celei care a dus la suspendarea din funcţie este reglementată de art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 în vigoare la data dispunerii măsurii .
Respectiv, dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public trebuie reintegrat în funcţia publică deţinută anterior cu obligaţia de achitare a drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare.
S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 302 din 2 decembrie 2007, în mod corect Primul Ministru a constatat încetarea efectelor deciziei nr. 314/2005 privind suspendarea reclamantului din funcţia publică de secretar general al A.N.S.V.P.S.A., în baza art. 74 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 în vigoare la data dispunerii măsurii.
S-a mai precizat că pentru repararea integrală a prejudiciului produs reclamantului, prin măsura suspendării, repunerea în situaţia anterioară suspendării presupune şi achitarea drepturilor salariale, conform prevederilor exprese ale art. 74 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 în vigoare la data dispunerii măsurii cauzatoare de prejudiciu.
Întrucât, drepturile salariale au suferit o depreciere valorică prin trecerea timpului, s-a aplicat de instanţa de fond, principiul actualizării prin reţinerea incidenţei indicelui de inflaţie la data plăţii.
În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu s-au administrat alte probe.
Din actele cauzei, avându-se în vedere sentinţa atacată precum şi motivele de recurs formulate, se constată că recursul declarat este neîntemeiat, astfel încât sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Este de necontestat că prin Decizia nr. 314 din 15 aprilie 2005, Primul Ministru l-a suspendat pe intimatul-reclamant G.V.D. din funcţia de secretar general al A.N.S.V.P.S.A. La 27 decembrie 2007 prin Decizia nr. 302 măsura revocării suspendării a fost revocată.
Aceasta ca urmare a rezoluţiei emisă în dosarul nr. 88/P/2005 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului G.V.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art.2481 C. pen. (lipsa vinovăţiei).
Este de asemenea de necontestat că măsura suspendării din funcţie a intimatului-reclamant (măsură ce a avut ca urmare faptul că acesta nu a mai realizat venituri din prestarea muncii în cadrul funcţiei respective) s-a produs în condiţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Acest text de lege stabilea că în situaţia scoaterii de sub urmărire penală persoana cercetată avea dreptul la încasarea drepturilor salariale de care a fost lipsită în perioada în care a fost cercetat.
Împrejurarea că acest text de lege, a fost ulterior modificat prin Legea nr. 251 din 4 iulie 2006 [care nu mai reglementează situaţia funcţionarului public care a fost scos de sub urmărire penală după modificarea legii, în situaţia în care fusese deja suspendat în baza art. 74 alin. (2), referitor la acordarea drepturilor băneşti pe perioada suspendării] nu este de natură a determina respingerea cererii reclamantului referitor la acordarea drepturilor băneşti pe perioada suspendării. Legea nouă nu retroactivează, deci nu poate constitui temei de respingere a cererii reclamantului, care de altfel nu a fost în măsură să controleze perioada suspendării, modificarea legii, el supunându-se cercetării penale. Dovedindu-se că nu este vinovat (potrivit rezoluţiei procuraturii) nu se poate accepta că se impune a fi lipsit de drepturile băneşti pe perioada suspendării, neacordarea acestora constituindu-se într-un abuz al intimatei-recurente. Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond având în vedere dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată şi art. 1 din Legea nr. 554/2004 a admis acţiunea, în sensul obligării A.N.S.V.P.S.A. la plata drepturilor băneşti cu titlu de salariu pe perioada 16 iulie 2005-2 ianuarie 2008, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Urmează deci a se respinge recursul declarat conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.S.V.P.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2491 din 1 octombrie 208 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1034/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1047/2009. Contencios → |
|---|
