ICCJ. Decizia nr. 1034/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1034/2009
Dosar nr. 226/42/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 7 aprilie 2008 Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC V.C.P. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, privind anularea deciziilor nr. 005/2008 şi 047/2008; totodată, instanţa a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării celor două decizii administrative.
În motivarea sentinţei se reţine că prin Decizia nr. 005 din 15 ianuarie 2008 s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, cu motivarea că societatea nu a înştiinţat autoritatea fiscală competentă despre modificările aduse datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozit fiscal, respectiv despre schimbarea administratorului, fiind încălcate dispoziţiile art. 183 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003; se mai reţine că prin Decizia nr. 047/2008 contestaţia formulată pe cale administrativă, de către reclamantă, a fost respinsă.
Instanţa de fond a apreciat că deciziile atacate sunt legale şi temeinice, întrucât schimbarea administratorului a avut loc la data de 28 martie 2007, fiind înregistrată la registrul comerţului prin încheierea nr. 1781 din 4 aprilie 2007 şi comunicată abia la 12 decembrie 2007, prin adresa nr. 35793.
În drept s-a reţinut că art. 183 lit. j) Cod fiscal prevede obligaţia antrepozitarului autorizat de a înştiinţa autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării, iar potrivit art. 185 alin. (2) lit. b) pct. 2 Cod Fiscal, autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă acesta nu respectă oricare din cerinţele prevăzute de art. 183 din actul normativ menţionat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC V.C.P. SRL, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- prin Decizia nr. 506 din 9 noiembrie 2007 a fost dispusă de către pârâta-intimată revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. RO 0054310PP01 din 21 iulie 2005 pentru un antrepozit fiscal de producţie vinuri liniştite, situat în Dealul Viei, comuna Mereni, judeţul Buzău, motivaţia fiind aceea că administratorul societăţii F.P. a fost condamnat definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 4244 din 14 septembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7447/42/2006.
- prin Decizia nr. 004 din 15 ianuarie 2008 emisă de pârâtă a fost admisă contestaţia depusă de SC V.C.P. SRL şi revocată Decizia nr. 506 din 9 noiembrie 2007, constatându-se că F.P. a fost revocat din funcţia de administrator al societăţii prin Hotărârea Adunării Asociaţilor nr. 7 din 28 martie 2007 şi, ca urmare, măsura a fost dispusă nelegal.
- la aceeaşi dată, pârâta emite Decizia nr. 005 din 15 ianuarie 2008 prin care revocă din nou autorizaţia de antrepozit fiscal nr. RO 0054310PP01 din 21 iulie 2005, reţinând de această dată că măsura are la bază adresa societăţii înregistrată la Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte sub nr. 35793 din 12 decembrie 2007, prin care înştiinţează autoritatea fiscală competentă despre modificările aduse datelor iniţiale, în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozit fiscal, respectiv despre schimbarea administratorului, ceea ce înseamnă că societatea ar fi încălcat prevederile art. 183 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.
În drept, recurenta invocă următoarele argumente de nelegalitate:
- în sistemul Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, înregistrarea şi menţiunile în Registrul Comerţului au un rol de publicitate cu efecte opozabile terţilor. Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 26/1990, înmatriculările şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în Registrul Comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau în alte publicaţii acolo unde legea dispune astfel.
În speţa de faţă, administratorul societăţii a fost înlocuit prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr. 7 din 28 martie 2007 înscrisă în Registrul Comerţului la data de 4 aprilie 2007 în baza încheierii judecătorului delegat nr. 1781 din 4 aprilie 2007. publicitatea realizată prin publicare este opozabilă şi terţului Ministerul Economiei şi Finanţelor, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse accizelor armonizate.
La data emiterii Deciziei nr. 005 din 15 ianuarie 2008 era realizată şi formalitatea comunicării autorităţii competente. Din chiar preambulul Deciziei nr. 005 din 15 ianuarie 2008 rezultă că schimbarea administratorului a fost comunicată la Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte cu adresa societăţii nr. 35793 din 12 decembrie 2007. Or, Decizia nr. 005 din 15 ianuarie 2008 a fost emisă la o lună de la data efectuării formalităţii comunicării, ceea ce pune în discuţie legalitatea emiterii ei.
Măsura revocării autorizaţiei este disproporţionată în raport cu conduita societăţii până la data emiterii acesteia. Textul art. 185 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007, nu mai prevede imperativ aplicarea sancţiunii revocării autorizaţiei pentru antrepozit fiscal dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute de art. 183; textul avea o formulă imperativă şi obliga la o asemenea măsură numai în forma sa din anul 2006.
În actuala reglementare, art. 185 alin. (2) prevede că „autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia", ceea ce implică un drept de apreciere al autorităţii faţă de situaţia de fapt pe care o are de analizat şi în raport de care dispune măsurile de anulare, revocare şi suspendare a autorizaţiei.
Societatea nu a fost sancţionată anterior pentru încălcarea dispoziţiilor art. 183 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.
Nu s-au produs niciun fel de consecinţe fiscale ori vreun prejudiciu de altă natură în dauna statului. Acest lucru este confirmat de faptul că din certificatul de atestare fiscală nr. 7205 din 27 martie 2008 rezultă că societatea nu figurează cu obligaţii de plată către bugetul de stat.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 185 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal (în forma în vigoare începând cu 1 ianuarie 2007) autoritatea fiscală „poate revoca autorizaţia" pentru antrepozit fiscal dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute de art. 183. Această formulare exprimă faptul că autoritatea administrativă are dreptul, dar şi obligaţia legală, de a aprecia în concret gravitatea faptei, ţinând cont de circumstanţele în care a fost săvârşită şi consecinţele dăunătoare pe care, eventual, le-a produs.
În speţă, schimbarea administratorului societăţii a fost comunicată Administraţiei Finanţelor Publice anterior emiterii Deciziei nr. 005 din 15 ianuarie 2008 (prin care societatea a fost sancţionată), iar depăşirea termenului legal de 30 de zile nu a avut consecinţe de ordin juridic sau economic pe care autoritatea administrativă să le fi semnalat. În plus, actul prin care s-a făcut înlocuirea administratorului a fost supus formalităţilor de înregistrare şi publicitate la Registrul Comerţului încă din data de 4 aprilie 2007, ceea ce înseamnă tot o formă de aducere la cunoştinţă a acestei modificări, inclusiv către autorităţile publice.
Faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond sancţiunea revocării autorizaţiei de antrepozit este disproporţionat de gravă, astfel că în mod greşit deciziile atacate au fost menţinute.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi anulării Deciziilor nr. 005 din 15 ianuarie 2008 şi nr. 047 din 22 februarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamata SC V.C.P. SRL împotriva sentinţei civile nr. 98 din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ .
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea şi dispune anularea deciziilor nr. 005/2008 şi nr. 047/2008 emise de intimatul-pârât Ministerul Economiei şi Finanţelor, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1033/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1042/2009. Contencios → |
|---|
