ICCJ. Decizia nr. 1074/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1074/2009
Dosar nr. 4501/2/200.
Şedinţa publică din 26 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.P. SRL Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, suspendarea executării Hotărârii nr. 551985 din 21 iulie 2008 emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului atacat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar suspendarea executării actului administrativ prin care s-a dispus suspendarea licenţei având seria B nr. 0000708 din 30 ianuarie 2008 pentru exploatarea jocurilor de noroc, pentru o perioadă de 3 luni se impune, pe de-o parte pentru prevenirea unei pagube iminente, întrucât actul administrativ este executoriu, iar suspendarea licenţei de exploatare înseamnă încetarea activităţii reclamantei pe perioada de 3 luni, fapt care produce prejudicii grave, ireversibile acesteia şi pe de altă parte, pentru că există un caz bine justificat, deoarece organul administrativ care a dispus măsura a avut o compunere nelegală, contrară prevederilor Ordinului nr. 224/2007 al Ministrului Economiei şi Finanţelor şi Ministrului Internelor şi Reformei Administrative, iar pretinsele abateri reţinute în sarcina sa sunt neîntemeiate, neputând să atragă nici măcar aplicarea amenzii contravenţionale şi cu atât mai puţin suspendarea activităţii sale. A mai arătat, totodată, că nu există o propunere a unui organ constatator cu privire la suspendarea licenţei de exploatare a jocurilor de noroc pe care o deţine, astfel cum cere art. 82 din HG 251/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 2086 din 25 august 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.P. SRL şi a suspendat executarea Hotărârii nr. 551985 din 21 iulie 2008 emisă de pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în situaţia în care reclamantei i-a fost suspendată chiar licenţa de exploatare, care-i conferea dreptul de a desfăşura activitatea lucrativă pentru care era autorizată, este evident că actul administrativ, executoriu de drept, este pe cale să îi producă reclamantei un prejudiciu material direct, dar şi afectarea credibilităţii, pierderea clientelei, pierderea investiţiilor în publicitate, pierderea personalului specializat, etc., măsura suspendării acestui act administrativ fiind, deci, necesară pentru prevenirea producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
A considerat prima instanţă îndeplinită şi condiţia cazului bine justificat, multiplele aspecte de fapt şi de drept invocate de reclamantă creând o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, astfel cum cere art. 2 alin. (1) lit. t), din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice (fost Ministerul Economie şi Finanţelor), care a invocat prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând următoarele critici:
- din considerentele hotărârii, nu rezultă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite de cererea societăţii comercială, atât în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, cât şi în ce priveşte producerea unei pagube iminente, aspecte care nu au fost probate.
Recursul va fi respins pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Prin sentinţa atacată cu recurs, instanţa de fond, admiţând cererea societăţii comerciale, a dispus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării Hotărârii nr. 551985 din 21 iulie 2008 emisă de ministerul recurent, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea acelui act administrativ.
Prin Hotărârea nr. 551985 din 21 iulie 2008, Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, din cadrul ministerului recurent a dispus suspendarea pe o perioadă de 3 luni a licenţei de exploatare a jocurilor de noroc de tip cazinou Seria 3 nr. 0000708 din 30 ianuarie 2008 care avea valabilitate în perioada 30 ianuarie 2008-29 ianuarie 2009 emisă în favoarea SC C.P. SRL.
La data de 24 iulie 2008, societatea comercială a sesizat instanţa de contencios administrativ, iar la data de 25 august 2008 a fost pronunţată sentinţa recurată, prin care Hotărârea nr. 551985 din 21 iulie 2008, de suspendare a licenţei de exploatare, a fost suspendată.
Deci, la data judecării acestui recurs, valabilitatea licenţei de exploatare a expirat, astfel că efectele juridice ale Hotărârii nr. 551985 din 21 iulie 2008 au fost astfel, epuizate, în sensul că această hotărâre nu mai avea încă efecte asupra unei licenţe a cărei valabilitate a expirat.
Astfel fiind, rezultă că, în raport de succesiunea faptelor şi de termenele arătate, ministerul recurent nu mai justifică niciun interes procesual în recursul de faţă, din moment ce nu poate obţine suspendarea unui act administrativ a cărui valabilitate a expirat, prin împlinirea termenului pentru care fusese eliberată licenţa respectivă.
De altfel, nici pe fond criticile nu sunt întemeiate, sentinţa recurată fiind motivată corespunzător, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 7 C. proc. civ., precum şi convingător, în ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că nici motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este incident.
Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 2086 din 25 august 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1066/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1078/2009. Contencios → |
|---|
