ICCJ. Decizia nr. 1078/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1078/2009
Dosar nr. 305/57/200.
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, reclamanta Parohia Evanghelică C.A. Mediaş a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând anularea Deciziei nr. 1574 din 20 decembrie 2007 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Municipiul Mediaş, judeţul Sibiu, înscris în C.F. nr. 4826 a localităţii Mediaş sub nr. 1081, 1082,ateliere şi laboratoare tehnologice folosite de S.N.G.M.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat cererea
Reclamanta a susţinut că în mod greşit s-a respins cererea de restituire în natură pe motiv că imobilul nu face obiectul OG nr. 94/2000 republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 263/2006, fiind preluat de Statul Român în afara perioadei de referinţă a legii.
Imobilul a fost preluat prin Decretul nr. 176/1948, figurează în anexele la Decret, iar faptul că în C.F. apare data de 17 ianuarie 1945, este o greşeală deoarece Biserica Evanghelică C.A. nu a făcut parte din Grupul German.
3. Apărările pârâtei
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta recunoaşte faptul că reclamanta este diferită de Grupul Etnic German, iar în situaţiile în care imobilele solicitate au trecut în proprietatea statului în baza unei încheieri de carte funciară ulterioară datei de 6 martie 1945 s-a dispus restituirea.
În speţă, imobilul a fost transmis în C.F. din data de 17 ianuarie 1945, în afara perioadei de referinţă a legii.
Conţinutul cărţii funciare beneficiază de prezumţia de legalitate, iar înscrierile sunt opozabile terţilor atâta timp cât nu sunt rectificate.
4. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 79/F/CA din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
S-a reţinut că din cuprinsul C.F. rezultă că imobilul a fost trecut în proprietatea Statutului Român în baza Legii nr. 485/1944, intabularea în C.F. realizându-se la 17 ianuarie 1945.
În anul 1945 o parte din imobilele preluate de la Biserica Evanghelică au fost restituite în temeiul sentinţei nr. 286/1953, însă imobilul în litigiu a rămas în proprietatea statului, astfel preluarea a fost efectivă în baza Legii nr. 485/1944 şi nu a Decretului nr. 176/1948.
6. Recursul formulat de reclamantă.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică sentinţa de fond pentru motivul că nu a ţinut seama de prevederile Decretului nr. 176/1948, ci de încheierea de Carte Funciară.
Instanţa de fond nu motivează de ce nu ia în considerare prevederile Decretului nr. 176/1948.
7. Apărările intimatei
Intimata Comisia Specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Preluarea imobilului s-a făcut în temeiul Legii nr. 485/1944 ce a fost urmată de intabularea în C.F. din 17 ianuarie 1945, în timp ce Decretul nr. 176/1948 nu a fost invocat de vreo rectificare a C.F.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. recursul este nefondat.
2. Instanţa de fond a motivat împrejurarea luării în considerare a aspectului trecerii imobilului în proprietatea statului în baza Legii nr. 485/1944 şi anume, existenţa înscrierii dreptului de proprietate al statului în cartea funciară.
3. Raţionamentul instanţei de fond este corect.
Decretul nr. 176/1948 nu a fost urmat de rectificarea C.F., astfel încât menţiunile acesteia se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate, iar instanţele judecătoreşti au obligaţia să ţină seama de ele.
4. Înscrierea în C.F. s-a făcut în afara perioadei de referinţă a OG nr. 94/2000, înainte de 6 martie 1945 respectiv la 17 ianuarie 1945.
5. Sentinţa nr. 93 din 13 martie 1953 a Tribunalului Popular Raional Sighişoara nu poate modifica soluţia pronunţată deoarece nu se referă la imobilul în discuţie.
6. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs formulate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parohia Evanghelică Mediaş împotriva sentinţei civile nr. 79/F/CA din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1074/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1088/2009. Contencios → |
|---|
