ICCJ. Decizia nr. 1088/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1088/2009
Dosar nr. 74/35/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 100/CA/2008-PI Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC O.M.V. România M. SRL în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Oradea, a dispus anularea titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006 emis de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii având ca obiect anularea somaţiei în favoarea Judecătoriei Oradea.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamanta a solicitat să se dispună anularea actului administrativ-fiscal emis sub forma titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006 al Serviciului de executare Silită din cadrul Primăriei Municipiului Oradea şi anularea actului administrativ fiscal emis sub forma somaţiei, sub nr. 32777 din 7 septembrie 2006 de către acelaşi serviciu, acte prin care s-au stabilit în sarcina sa următoarele obligaţi de plată: taxă firmă împreună cu obligaţiile fiscale accesorii în cuantum total de 351,78 lei; impozit pe clădiri împreună cu obligaţiile fiscale accesorii în cuantum total de 653.548,35 lei; cheltuieli de executare în cuantum total de 2 lei.
Se menţionează că obligaţiile din actul contestat au fost stabilite în baza art. 3 pct. a) din Hotărârea nr. 871/2005 a Consiliului Local al Municipiului Oradea privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2006, hotărâre emisă în baza prerogativelor conferite consiliilor locale prin Codul de procedură fiscală.
Se mai reţine că reclamanta a contestat pe cale administrativă, în baza art. 175-188 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, legalitatea actelor menţionate, dar contestaţia i-a fost restituită de către Primăria Municipiului Oradea prin adresa nr. 138990 din 17 octombrie 2006, cu motivarea că cererea respectivă fiind o contestaţie la executare, nu intră în competenţa sa de soluţionare.
Analizând actele dosarului, instanţa de fond a mai reţinut că pârâta nu a prezentat nici un titlu de creanţă care să fi stat la baza titlului executoriu iar, în această situaţie, nu se poate analiza nelegalitatea hotărârii consiliului local, din moment ce nu există nici o menţiune în titlu în sensul că la baza calculului respectivelor taxe ar fi stat o astfel de hotărâre.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că titlul executoriu nr. 3277 din 7 septembrie 2006 se impune a fi anulat, deoarece nu are la bază un act administrativ fiscal de calculare şi stabilire a debitelor, fiind astfel încălcate prevederile art. 141 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, iar capătul de cerere privind anularea somaţiei cu acelaşi număr, act de executare, în sensul art. 145 din acelaşi act normativ, va fi trimis spre competentă soluţionare judecătoriei, conform art. 373 alin. (2) şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Primăria Municipiului Oradea, invocând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, în baza art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că în baza dispoziţiilor OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală (actualizat până la data de 23 ianuarie 2006, data stabilirii obligaţiilor societăţii), declaraţiile fiscale depuse de către reclamantă au fost asimilate de către organele fiscale unei decizii de impunere. Conform art. 84 alin. (4) „Declaraţia fiscală întocmită potrivit art. 80 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere sub rezerva verificării ulterioare şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia".
Raportat la dispoziţiile legale menţionate şi având în vedere actele justificative existente la dosarul fiscal şi depuse la dosarul cauzei, susţine recurenta, stabilirea debitelor reprezentând impozit pe clădiri în sarcina SC O.M.V. România M. SRL s-a făcut în baza declaraţiilor fiscale depuse de reclamantă prin reprezentantul său legal şi înregistrate la Primăria Municipiului Oradea sub nr. 55926 din 24 ianuarie 2006 pentru imobilul situat în b-dul D. şi declaraţia rectificativă din 10 martie 2006 transmisă prin fax de către reclamantă pentru imobilul situat în str. O. Totodată, având în vedere că din declaraţiile fiscale transmise de către reclamantă rezultă că aceasta nu şi-a făcut în ultimii trei ani anterior anului fiscal 2006 o reevaluare a clădirilor dobândite înainte de 1 ianuarie 2003, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 253 alin. (6), în calcularea impozitului pe clădiri s-a avut în vedere, arată recurenta, aplicarea cotei de impozitare stabilite prin HCL nr. 871/ 2005 privind nivelul impozitelor şi taxelor locale, act normativ adus la cunoştinţă publică prin publicare în presa locală.
Recurenta precizează că anterior emiterii titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006, s-au comunicat reclamantei înştiinţarea de plată din 1 martie 2006, precum şi înştiinţarea de plată din 4 septembrie 2006, astfel că faţă de toate actele menţionate în mod greşit instanţa de fond a considerat că titlul executoriu contestat ar fi lovit de nulitate, deoarece nu are la bază un act de stabilire a debitelor fiscale.
În consecinţă, recurenta solicită modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greşit instanţa de fond a considerat că titlul executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006 este un act administrativ-fiscal nelegal, deoarece nu ar fi avut la bază un act de stabilire a obligaţiilor fiscale ale societăţii. Astfel cum a arătat recurenta, emiterea acestui titlu privind impozitul pe clădiri a fost precedat de o serie de acte şi comunicări efectuate de ambele părţi, având la bază, în principal, declaraţiile fiscale depuse de reclamantă. Potrivit art. 83 alin. (1) din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală (actualizat până la data de 23 ianuarie 2006, data stabilirii obligaţiilor fiscale ale reclamantei) „impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declaraţie fiscală, în condiţiile art. 80 alin. (2) şi art. 84 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri".
În consecinţă, actele contestate de reclamantă ţin de faza executării silite a unor obligaţii fiscale, astfel că în mod greşit, cu neobservarea regulilor de competenţă materială, instanţa de fond a dispus anularea titlului executoriu nr. 32777 din 8 septembrie 2006, în loc de a dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, contestaţia la executare, în favoarea judecătoriei.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (5) cu referire la art. 373 alin. (2) şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Oradea împotriva sentinţei civile nr. 100/CA/2008-PI din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1093/2009. Contencios → |
|---|
