ICCJ. Decizia nr. 167/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 167/2009
Dosar nr. 2263/2/2007
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.L.S.A.A.R. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (M.T.C.T.) solicitând să se constate că Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului a nominalizat un număr de 6 membri în Consiliul de Administraţie al RA A.A.C.R. cu încălcarea prevederilor art. 8 din Anexa la Hotărârea nr. 405/1993, invocând excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1644 din 12 septembrie 2006 şi să fie obligat M.T.C.T. să înlocuiască pe membrii care nu îndeplinesc condiţiile legale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3364 din 19 decembrie 2007 a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a invocat nelegalitatea Ordinului M.T.CT. nr. 1644 din 12 septembrie 2006 privind numirea Comitetului de Administraţie al RA A.A.C.R.
Au fost invocate prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi s-a considerat că pentru ca un act administrativ să fie analizat sub aspectul legalităţii pe cale de excepţie, trebuia ca reclamantul să facă dovada că pe rolul unei instanţe de judecată se află în curs de soluţionare un litigiu care priveşte actul administrativ în cauză şi să soluţioneze litigiului de legalitate a actului administrativ care formează obiectul excepţiei.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către S.L.S.A.A.R. considerându-se că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că acţiunea reclamantului a fost precizată în termenul legal, prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., fiind depusă la data de 9 mai 2007 pentru termenul din 13 iunie 2007, dar şi pentru termenul din 26 septembrie 2007 la data de 17 septembrie 2007, iar pentru termenul din 24 octombrie 2007 s-a depus o precizare la 22 octombrie 2007, însă instanţa de fond nu a analizat acţiunea aşa cum a fost precizată şi modificată.
M.T.C.T. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În privinţa criticilor referitoare la precizările depuse intimatul a solicitat respingerea acestor critici ale sentinţei pentru că ele au fost depuse după prima zi de înfăţişare, fără ca reclamanta să solicite un termen în acest sens.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a fost sesizată, de către reclamantă, cu o cerere prin care se invocă excepţia de nelegalitate a Ordinului M.T.C.T. nr. 1644 din 12 septembrie 2006.
Această cerere iniţială a fost precizată, la solicitarea instanţei de fond, pentru termenul din 13 iunie 2007, la data de 9 mai 2007.
De această dată, reclamanta a invocat nulitatea absolută parţială a Ordinului M.T.C.T. nr. 2023 din 3 noiembrie 2006, pentru că, din eroare, în preambulul acţiunii introduse iniţial s-a trecut Ordinul nr. 1644 din 19 septembrie 2006.
Faţă de această precizare, pârâtul M.T.C.T. a invocat mai multe excepţii – excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia lipsei de obiect, iar instanţa de fond a prorogat discutarea excepţiilor invocate.
La 22 octombrie 2007, reclamantul a depus o nouă precizare în care se invocă nulitatea absolută a Ordinului M.T.C.T. prin care au fost nominalizaţi membrii Consiliului de Administraţie al RA A.A.C.R., dar la termenul din 24 octombrie 2007, deşi pârâtul a invocat faptul că precizarea s-a făcut cu eludarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., iar reclamantul a susţinut că la acel termen este prima zi de înfăţişare, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestui aspect ci a acordat termen pentru a discuta excepţiile invocate de pârât prin întâmpinare.
La soluţionarea cauzei pârâta a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile faţă de Ordinul nr. 2026 din 3 noiembrie 2006, astfel cum a fost modificată acţiunea reclamantului şi inadmisibilitatea pe motiv că reclamantul nu a precizat actul administrativ a cărui anulare o solicită.
Cu toate acestea, instanţa de fond admite excepţia inadmisibilităţii fără ca excepţia să fi fost pusă în discuţia părţilor şi acestea să pună concluzii în legătură cu aceasta, respinge acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, motivarea soluţiei referindu-se la inadmisibilitatea acţiunii faţă de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Soluţia instanţei de fond cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar pentru că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului şi este necesară administrarea de probe noi se va impune casarea cu trimitere spre rejudecare, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a soluţionat cauza în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi de excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât înainte de precizarea acţiunii depusă la 9 mai 2007 când acţiunea precizată a avut ca obiect nulitatea absolută parţială a unui act administrativ.
Deşi părţile nu au pus concluzii în legătură cu excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, totuşi instanţa de fond a respins acţiunea pe acest temei.
La rejudecare, instanţa de fond trebuie să analizeze excepţiile invocate de pârât în raport de precizarea depusă de reclamant la 9 mai 2007 şi să se pronunţe asupra sancţiunii decăderii pentru precizările depuse la 22 octombrie 2007, în raport de prevederile art. 132 C. proc. civ., aşa cum a invocat pârâtul.
De altfel, ar fi de remarcat şi faptul că oricum motivarea soluţiei instanţei de fond este greşită pentru că, faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legea nu cere ca „reclamantul să facă dovada că pe rolul unei instanţe de judecată se află în curs de soluţionare un litigiu care priveşte actul administrativ în cauză şi că soluţionarea litigiului de legalitate a actului administrativ care formează obiectul excepţiei".
Excepţia de nelegalitate este adevărat că nu poate fi invocată, fiind un mijloc de apărare, decât ca o excepţie, dar în cadrul unui proces şi numai dacă soluţionarea acelui litigiu pe fond depinde de actul administrativ a cărui nelegalitate este invocată.
Oricum excepţia de inadmisibilitate în raport de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu mai putea fi analizată de instanţa de fond pentru că s-a depus precizare la acţiune la 9 mai 2007 şi s-a invocat nulitatea absolută parţială a unui ordin al ministrului şi nu a mai fost susţinută, faţă de precizarea acţiunii, nici de pârât.
Inadmisibilitatea invocată şi susţinută de pârât în faţa instanţei de fond s-a referit la neîndeplinirea procedurii prealabile şi la faptul că reclamantul nu a precizat actul administrativ a cărui anulare o solicită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S.L.S.A.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 3364 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 178/2009. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
