ICCJ. Decizia nr. 1144/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1144/2009
Dosar nr. 809/45/200.
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Iaşi cu nr. 1312/99/2007, la data de 5 martie 2007, reclamantul M.N. a chemat în judecată pe pârâţii Penitenciarul cu regim de maximă siguranţă Iaşi şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, solicitând anularea deciziei nr. 27/30 august 2006, emisă de directorul Penitenciarului cu regim de maximă siguranţă Iaşi şi a deciziei nr. 437 din 29 august 2006 a directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, repunerea în funcţie pe postul de subofiţer operativ principal I, începând cu data de 1 august 2006 şi plata diferenţelor salariale aferente acestui post.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat în esenţă, că urmare a celor două decizii contestate a fost mutat din postul operativ pe un post inferior de agent de perimetru, măsură ce a avut consecinţe vătămătoare în ceea ce priveşte drepturile sale salariale.
Prin sentinţa nr. 1020/E din data de 4 mai 2008, Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale în privinţa cererii formulate în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, având ca obiect anularea deciziei nr. 437/2006 a declinat competenţa judecării acesteia în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, şi a disjuns cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarului cu regim de maximă siguranţă Iaşi, suspendând, totodată, judecarea acesteia până la soluţionarea irevocabilă a cererii îndreptate împotriva deciziei nr. 437/2006 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 612/CA din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Astfel învestită cu acţiunea în anularea deciziei nr. 437 din 29 august 2006 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 113/CA din 9 iunie 2008, a respins excepţiile privind prematuritatea şi netimbrarea cererii, ridicate de pârâtă şi a respins acţiunea ca nefondată.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că Decizia a fost emisă în limitele competenţei autorităţii publice pârâte şi în vederea aplicării Legii nr. 293/2004, că nimic nu împiedica pârâta să ia măsuri pentru punerea în acord a coeficienţilor de ierarhizare cu funcţiile stabilite prin lege şi cu atribuţiile conferite diverselor categorii de personal din sectorul siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, măsurile ulterioare dispuse în privinţa reclamantului excedând limitelor controlului de legalitate pe care a fost chemată să îl efectueze curtea de apel.
Reclamantul a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ..
În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul-reclamant a arătat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este greşită, întrucât prin punerea în aplicare a actelor administrative deduse judecăţii a fost trecut de pe un post operativ pe unul inferior, de agent de perimetru, cu repercursiuni asupra drepturilor salariale, prin reducerea coeficientului de ierarhizare.
A mai precizat că a contestat Decizia nr. 437/2006 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care vizează întregul personal din sistemul administraţiei penitenciare din ţară, pentru că, în ceea ce îl priveşte, această decizie constituie un act de retrogradare.
Măsura retrogradării nu putea fi însă aplicată decât printr-o decizie motivată de sancţionare, în cazul existenţei unor abateri săvârşite cu vinovăţie, condiţie care nu este îndeplinită în speţă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat , arătând că art. 6 din HG nr. 1849/2004 îi conferă atribuţia de a opera modificări în organismele unităţilor penitenciare şi în statele de funcţii, redimensionând sectoarele de activitate şi tipurile de funcţii ce intră în componenţa lor.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin sentinţa de declinare a competenţei pronunţată de Tribunalul Iaşi, conform celor menţionate în expunerea rezumativă a istoricului cauzei, Curtea de Apel Iaşi a fost învestită să efectueze un control de legalitate asupra deciziei nr. 437 din 29 august 2006 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, celelalte capete de cerere fiind disjunse.
Decizia respectivă a fost emisă în temeiul art. 7 alin. (4) din HG nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi achiziţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi al art. 1 lit. g) din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1147/C/2006, privind delegarea unor competenţe ale ministrului justiţiei către directorul general a autorităţii emitente şi a avut ca obiect aprobarea modificării statelor de organizare şi de funcţii prevăzute în anexă, pentru întreg sistemul penitenciar.
În cazul Penitenciarului cu regim de maximă siguranţă Iaşi, posturile de subofiţer pază principal I, poziţiile 66-79 (coeficient de ierarhizare 1,90) şi cele de subofiţer pază principal II, poziţiile 80-84 (coeficient de ierarhizare 1,80) au fost desfiinţate, prevăzându-se în loc posturi de subofiţer pază principal III (coeficient 1,75). Prin adresele nr. 235 260/1 septembrie 2006, înregistrată la Penitenciar la data de 5 septembrie 2006 şi 243 330 din 26 octombrie 2006, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a comunicat că măsura a fost luată în urma reanalizării corelaţiei între coeficientul de ierarhizare şi atribuţiile funcţiilor de agent de perimetru, în raport cu celelalte funcţii de agent din sectorul operativ.
Instanţa de fond a efectuat o analiză amplă şi detaliată a evoluţiei legislative în materia statutului funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, reţinând că urmare a demilitarizării personalului şi includerii lui în categoria funcţionarilor cu statut special, prin Legea nr. 293/2004, autoritatea pârâtă a fost abilitată să adapteze statele de funcţii şi grilele de salarizare în funcţie de sistemul specific acestui domeniu de activitate.
Atribuţia de coordonare nemijlocită a aplicării şi respectării legilor şi ordinelor ministrului justiţiei şi deciziilor directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, referitoare la problematica resurselor umane şi de aplicare a legislaţiei specifice numirii şi eliberării din funcţie a personalului, a recompensării şi sancţionării acestuia, este prevăzută în art. 6 lit. j) din HG nr. 1849/2004.
Concluzia la care a ajuns instanţa de fond în privinţa legalităţii deciziei contestate este justă, atâta vreme cât actul administrativ a fost emis în limitele competenţei legale a autorităţii emitente, nu au fost identificate motive de nelegalitate a procedurii de emitere, iar măsurile de restructurare a statelor de funcţii nu s-au îndepărtat de la scopul legii, astfel că nu ar putea fi reţinut un exces de putere în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Modul în care Decizia nr. 437 din 29 august 2006 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a fost pusă în aplicare prin actele administrative subsecvente, ce privesc situaţia individuală a recurentului-reclamant, excede limitelor investirii curţii de apel, pentru că, aşa cum s-a menţionat şi anterior, capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 27 din 30 august 2006 a directorului Penitenciarului cu regim de maximă siguranţă Iaşi, repunerea în funcţia deţinută anterior şi plata diferenţelor salariale au fost disjunse, rămânând în competenţa de primă instanţă a Tribunalului Iaşi.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de modificare sau de casare a sentinţei, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 ori art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva sentinţei civile nr. 113/CA din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1145/2009. Contencios → |
|---|
