ICCJ. Decizia nr. 1156/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1156/2009
Dosar nr. 1326/120/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2208 din 9 septembrie 2008, a admis acţiunea reclamantului T.I.C., formulată în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R. şi a obligat pârâtul să-i răspundă reclamantului la memoriul înregistrat sub nr. A 7418/2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin memoriul înregistrat la pârât sub nr .A 7418 din 28 noiembrie 2007, reclamantul a solicitat reevaluarea activităţii sale începând cu data demilitarizării poliţiei şi recalcularea drepturilor sale salariale în vederea stabilirii corecte a pensiei, iar prin adresa nr. 156468 din 4 ianuarie 2008, pârâtul i-a comunicat numai că dosarul său de pensie a fost întocmit conform prevederilor legale, fără a răspunde punctual solicitărilor adresate.
Reţinând aşadar refuzul nejustificat al pârâtului de-a răspunde cererii reclamantului, instanţa de fond a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul I.G.P.R., solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 şi a art. 3041 C. proc. civ. modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului–intimat.
În opinia recurentului-pârât, în mod greşit a reţinut instanţa de fond existenţa refuzului nejustificat al autorităţii ca şi împrejurarea că nu a răspuns punctual cererilor adresate de reclamant, întrucât acestuia i-a fost înaintat un răspuns scris, iar potrivit jurisprudenţei în materie, soluţionarea unei cereri în defavoarea petiţionarului sau contrar aşteptărilor acestuia nu reprezintă automat un refuz nejustificat.
S-a mai susţinut că refuzul exprimat prin răspunsul trimis este unul justificat, întemeiat pe prevederile art. 4 din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pe cele cuprinse în OG nr. 28/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, care toate se referă la unităţile şi funcţiile din Ministerul Apărării Naţionale care se încadrează în condiţiile de muncă deosebite, speciale şi alte condiţii, şi nu la salarizarea poliţiştilor.
În fine, s-a mai arătat că la întocmirea dosarului de pensie întreaga perioadă de activitate a reclamantului, desfăşurată la M.Ap.N şi la M.I.R.A. a fost încadrată în condiţii speciale de muncă, care este mai avantajoasă decât încadrarea în condiţii deosebite de muncă.
Recursul este fondat.
Înalta Curte examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente, incluzând pe cele art. 3041 C. proc. civ. şi faţă de criticile formulate de recurent reţine că acestea sunt întemeiate astfel că se impune admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei pronunţate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin acţiunea de chemare în judecată cu care a investit instanţa de contencios administrativ, reclamantul-intimat T.I.C. a contestat conţinutul răspunsului primit de la recurentul I.G.P.R. la memoriul său, adresat şi înregistrat sub nr. A 7418 din 28 noiembrie 2007, în sensul că nu i s-a răspuns efectiv celor solicitate, respectiv cu privire la cererea de recalculare a salariului în perioada 2001-2007 în care a fost încadrat pe un salariu inferior funcţiei prestate.
Din cuprinsul memoriului adresat autorităţii recurente Înalta Curte reţine că reclamantul intimat, trecut în rezervă la 14 august 2007, la limită de vârstă, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de pensia astfel cum i-a fost calculată, prezentându-şi activitatea sa profesională, cu solicitarea expresă de reevaluare a activităţii sale şi de recalculare a drepturilor salariale dar şi a pensiei.
Prin răspunsul comunicat reclamantului de către recurentul-pârât sub nr. 156468/2008, raportat la trecerea acestuia în rezervă cu drept la pensie, a fost indicate expres temeiurile legale şi modalitatea în care a fost întocmit dosarul de pensie al reclamantului ca şi baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei poliţiştilor, cu menţiunea că pensia calculată este rezultatul aplicării reglementărilor legale în vigoare, potrivit datelor transmise de unitatea în care a lucrat.
Raportat la obiectul acţiunii reclamantului şi faţă de conţinutul documentelor sus-arătate, Înalta Curte reţine, contrar celor apreciate de instanţa de fond, că în sensul art. 2 pct. i) din Legea nr. 554/2004, republicată, a contenciosului administrativ, nu se poate reţine refuzul nejustificat al recurentului-pârât I.G.P.R. de-a rezolva, respectiv de a răspunde solicitării primite de la reclamant, pe de-o parte pentru că nu a rezultat o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, iar pe de alta, pentru că în cauză chiar s-a răspuns efectiv memoriului adresat de reclamant. Nu se poate reţine că adresa de răspuns trimisă reclamantului nu acoperă solicitările acestuia câtă vreme, răspunsul scris are în vedere chiar nemulţumirea de fond a reclamantului şi anume cea vizând modalitatea de calcul a pensiei acordate.
Împrejurarea că răspunsul primit nu satisface doleanţele reclamantului nu este însă de natură a atrage calificarea acestuia ca fiind un refuz nejustificat de soluţionare, cu atât mai mult cu cât afirmaţiile recurentului cuprinse în adresa de răspuns sunt fundamentate pe prevederi legale la care se face expresă referire.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte reţine că nu este întemeiată acţiunea de faţă promovată de reclamantul-intimat în procedura specială a contenciosului administrativ, nefiind întrunite, după cum s-a arătat, cerinţele art. 1 şi art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, reclamantul având posibilitatea contestării deciziei de pensie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 179/2004, privind pensiile de stat ale poliţiştilor în măsura în care sunt întrunite condiţiile legale pentru aceasta.
Drept urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul de faţă şi se va modifica în tot sentinţa atacată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului-recurent, întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.G.P.R. împotriva sentinţei civile nr. 2208 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea reclamantului T.I.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1154/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1157/2009. Contencios → |
|---|
