ICCJ. Decizia nr. 1145/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1145/2009
Dosar nr. 3001/2/200.
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 18 octombrie 2005, reclamanta SC P.S. SA, Bucureşti, sucursala P.S.V. Arad (în prezent SC P.S.C.C. SA, sucursala P.S.V.C. SA Arad) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei ( în prezent Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale), obligarea pârâtului să emită aviz favorabil pentru încadrarea în condiţii speciale de muncă a întregului personal ce-şi desfăşoară activitatea la punctul de lucru P.S. Suplacu de Barcău, conform HG nr. 1025/2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a solicitat C.N.P.A.D.A.S. încadrarea în condiţii speciale de muncă, în conformitate cu prevederile HG nr. 1025/2003 pentru întregul personal, însă prin avizul nr. 71 din 11 iulie 2005 s-a admis cererea numai pentru personalul care deserveşte activitatea de foraj la sonde de ţiţei şi gaze, investiţii, probe, reparaţii capitale sonde, detubări, reparaţii coloane de sonde şi operaţii speciale. Pentru celelalte categorii de salariaţi nu a fost avizată încadrarea în condiţii speciale, deşi, a susţinut reclamanta, mediul de lucru este acelaşi, contestaţia formulată fiind respinsă fără nici o motivare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1059 din 13 februarie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale şi şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând natura de contencios administrativ şi calitatea pârâtului de autoritate publică de nivel central.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2523 din 17 octombrie 2007, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinând competenţa soluţionării pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe a fost soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care prin Decizia nr. 352 din 30 ianuarie 2008 a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Judecând în fond cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2270 din 11 septembrie 2008, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, faţă de prevederile HG nr. 1025/2003, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, refuz comunicat prin adresa nr. 868/2005.
Aceasta deoarece nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute în art. 1 lit. a) din HG nr. 1025/2003 pentru a fi încadrate în locuri de muncă în condiţii speciale tot personalul de la punctul de lucru, aşa cum ele rezultă din definiţia locului de muncă în condiţii speciale.
Nici în ceea ce priveşte natura lor, s-a reţinut că activităţile de îndrumare şi control TESA, deşi desfăşurate în acelaşi punct de lucru, nu prezintă un risc profesional şi, deci, nu pot fi încadrate în condiţii speciale.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC P.S.C.C. SA, sucursala P.S.V.C. SA Arad, criticând-o, în esenţă, pentru interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 13 din anexa 1 la HG nr. 1025/2003.
Se motivează că personalul TESA desfăşoară activitate de coordonare, îndrumare şi control, activitate ce este asimilată celei de producţie.
Referitor la electricieni şi mecanici se arată că aceştia, desfăşoară activităţile enumerate la art. 13 din anexa 1 la HG menţionată.
Recurenta menţionează în recurs că va administra probe cu înscrisuri, însă până la data terminării cercetării judecătoreşti, nu le-a indicat şi nici nu a arătat teza probatorie.
Intimatul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse în conformitate cu art. 115 C. proc. civ. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate prin care în mod corect s-a constatat că în raport de dispoziţiile HG nr. l025/2003, privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, în cauza dedusă judecăţii nu sunt îndeplinite condiţiile unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii de acordare a avizului pentru întreg personalul, respectiv pentru încadrarea în condiţii speciale de muncă a întregului personal ce-şi desfăşoară activitatea la punctul de lucru P.S. Suplacu de Barcău.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurenta-reclamantă a chemat în judecată intimatul-pârât, apreciind ca nejustificat refuzul acestuia de a emit aviz favorabil pentru încadrarea în condiţii speciale de muncă a întregului personal care îşi desfăşoară activitatea în cadrul punctului de lucru Suplacu de Barcău, judeţul Bihor conform HG nr. 1025 din 28 august 2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale.
Potrivit art. 5 din HG nr. 1025/2003 „în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale se constituie prin ordin comun al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale,şi al Ministerului Sănătăţii, Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiţii speciale, compusă din reprezentanţi ai celor două ministere, care în urma analizării dosarului acordă avizul sau se respinge motivat solicitarea de emitere a acestuia".
Reclamanta SC P.S. SA Bucureşti, sucursala P.S.V. Arad, a formulat plângere pentru neobţinerea avizului pentru categoriile de salariaţi ce nu au fost avute în vedere în avizul nr. 71 din 11 iulie 2005 al Comisiei de acordare a avizelor privind încadrarea în condiţii speciale de muncă.
Plângerea a fost înregistrată la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, DSSM sub nr. 43742 din 23 august 2005 iar Comisia pentru soluţionarea plângerilor cu privire la acordarea avizelor prevăzute de HG nr. 1025/2003 a respins-o comunicând soluţia către angajator cu adresa C.N.P.A.D.A.S. nr. 868 din 31 august 2005.
Potrivit art. 1 din HG nr. 1025/2003 locurile de muncă în condiţii speciale reprezintă acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional care, prin natura sarcinilor de muncă şi a condiţiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacităţii de muncă, îmbolnăviri profesionale şi la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securităţii şi sănătăţii angajaţilor şi/sau a altor persoane, iar criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale sunt prevăzute în art. 2 din hotărârea de guvern menţionată.
Metodologia de încadrare în locurile de muncă în condiţii speciale include mai multe etape, printre care şi cea privind efectuarea unei expertize la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative sau cu reprezentanţii angajaţilor, responsabilul cu protecţia muncii, potrivit legii pentru identificarea efectelor asupra capacităţii de muncă şi stării de sănătate.
La dosar s-a depus de reclamantă în susţinerea acţiunii buletinul de analize întocmit de Institutul de Sănătate Publică, prof. dr. M.I. şi Expertiza efectuată de Institutul Naţionale de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii A.D., probe din analiza cărora rezultă că măsurătorile s-au efectuat la secţii şi privesc activităţile unde se desfăşoară forajul sondelor de ţiţei, intervenţii, probe producţie şi repararea coloanelor de sonde şi activitatea de operaţii speciale, pentru metoda de exploatare a ţiţeiului prin combustie subterană, activităţi pentru care a fost acordat avizul.
Pe baza acestor probe hotărârea recurată este temeinică şi legală întrucât în mod corect a reţinut că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii de acordare a avizului pentru întreg personalul ce-şi desfăşoară activitatea la punctul de lucru P.S. Suplacu de Barcău, respectiv pentru încadrarea în condiţii speciale de muncă conform art. 1 din HG nr. 1025/2003.
Recurentul-reclamant deşi în recurs se prevalează de expertiza depusă la fondul cauzei, pe baza acesteia refuzul intimatei de a emite avizul solicitat, nu este nejustificat.
Mai mult, deşi într-o primă fază procesuală s-a pus în discuţie suplimentarea probei cu expertiză de specialitate pentru a verifica şi celelalte locuri de muncă şi activităţi pentru care nu s-a acordat avizul, recurentul-reclamant nu a înţeles în baza principiului disponibilităţii, a metodologiei menţionate şi conform art. 1169 C. civ. să solicite aceste probe iar în recurs, a făcut simple referiri generice la înscrisuri pe care urma să le depună.
Pentru aceste considerente, reţinând că rolul activ al instanţei astfel cum este prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu poate depăşi disponibilitatea părţii în solicitarea şi administrarea probelor cu care înţelege să îşi dovedească acţiunea, Înalta Curte constată că soluţia recurată în raport cu ansamblul probator administrat în cauză, este temeinică şi legală, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 1 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a respins recursul formulat de SC P.S. SA Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.S.C.C. SA, sucursala P.S.V.C. SA Arad, împotriva sentinţei civile nr. 2270 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1144/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1153/2009. Contencios → |
|---|
