ICCJ. Decizia nr. 1154/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1154/2009
Dosar nr. 39024/3/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, prin declinare de la Tribunalul Bucureşti, reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr.1 6598 din 27 iulie 2007 şi totodată obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 26 august 1943 în localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa.
În susţinerea acţiunii reclamanta a depus, în copie, înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 1103 din 8 aprilie 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 16598 din 27 iulie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/ 2000 pentru perioada 26 august 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 26 august 1943 în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, respectiv localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa, făcând obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a declarat recurs, considerând-o nelegală şi netemeinică.
Recurenta arată că în mod greşit s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 reclamantei, deoarece aceasta nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1941.
Recurenta mai susţine că reclamanta s-a născut pe teritoriul României şi nu a părăsit niciodată teritoriul ţării, astfel încât nu poate face şi nici nu a făcut dovada persecuţiei etnice invocate. Persecuţia etnică a fost exercitată asupra cetăţenilor români aflaţi pe teritoriile ocupate de către autorităţile străine. Cum reclamanta s-a născut în România în data de 26 august 1943, iar la acea dată conducerea ţării se afla sub administraţie românească, nici reclamanta şi nici familia acesteia nu puteau fi persecutaţi etnice, fiindcă autorităţile române nu îşi persecutau proprii cetăţeni.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta – începând cu data naşterii sale 26 august 1943, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1103 din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1153/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1156/2009. Contencios → |
|---|
