ICCJ. Decizia nr. 1158/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1158/2009
Dosar nr. 9248/1/200.
Şedinţa publică din 3 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 650 din 10 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA Năsăud în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului de Mediu, prin care solicita anularea somaţiei şi a titlului executoriu nr. 300/2008 emise de Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti sub nr. 7688 din 23 aprilie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa materială este reglementată de lege în funcţie de două criterii, şi anume: de poziţionarea autorităţii publice emitente a actului ilegal în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale/ locale), şi de valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale ce face obiectul actului administrativ contestat, pragul stabilit fiind de 500.000 lei RON.
Instanţa de fond a apreciat că există două tipuri de competenţă, în funcţie de obiectul actului administrativ, iar dacă acesta este un impozit, taxă, etc., competenţa se stabileşte după valoare, iar nu după poziţionarea organului emitent.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC S. SA Năsăud a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia invocată, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Judecătoria Năsăund.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 129 alin. (11) C. proCod Fiscal, cel interesat poate face contestaţie împotriva actelor prin care se dispun şi se aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii, în conformitate cu prevederile art. 172 C. proCod Fisca.
Conform art. 172 C. proCod Fiscal „contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă".
Potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., „Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută", iar „Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare".
Din coroborarea acestor dispoziţii cu prevederea de la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", rezultă că judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece atât contestaţia la executarea propriu-zisă, cât şi contestaţia la titlu.
Ca urmare, judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea îi revine competenţa să judece în cazul contestaţiei împotriva executării propriu-zise sau al contestaţiei la titlu, atunci când o astfel de contestaţie vizează un titlu executoriu fiscal ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, evident, în cazul în care legea nu prevede o altă cale de atac împotriva acestuia.
În art. 172 C. proCod Fiscal, este reglementată contestaţia la executare silită şi prevede, la alin. (1) că „Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare „în condiţiile legii", iar la alin. (3) se adaugă precizarea potrivit căreia „Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".
Este semnificativ că prin alin. (4) al art. 172 C. proCod Fiscal din textul de lege sus arătat se prevede că, în toate cazurile menţionate, „Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă".
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de SC S. SA Năsăud şi va dispune modificarea sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC S. SA Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 650 din 10 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că trimite cauza privind pe reclamanta SC S. SA Năsăud şi pe pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu spre competentă soluţionare la Judecătoria Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1157/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1163/2009. Contencios → |
|---|
