ICCJ. Decizia nr. 1163/2009. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1163/2009

 Dosar nr. 4639/2/200.

Şedinţa publică din 3 martie 200.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.2193 din 9.09.2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi completată de reclamanţii B.M., ş.a., şi a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sporului de 10% pentru condiţii vătămătoare, din salariul de bază, începând cu data de 1 aprilie 2006 şi până la data încetării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (3) din OG nr. 6/2007.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, iar potrivit art. 16 din OG nr. 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2007 modificată şi completată prin OG nr. 9/2008 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, sporul pentru condiţii vătămătoare de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă sau staţii de bruiaj.

Categoriile de funcţionari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, iar locurile de muncă pentru care se acordă sporul vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autorităţile abilitate în acest sens.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au făcut dovada că îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 16 din OG nr. 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2007 modificată şi completată prin OG nr. 9/2008, întrucât îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţii pârâte în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă sau staţii de bruiaj, aşa cum s-a făcut dovada prin buletinele de analiză, iar valorile maxime admise ale densităţii de putere ale câmpului electromagnetic au fost depăşite, astfel încât sunt îndreptăţiţi să primească sporul prevăzut de lege.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul arată că atât categoriile de funcţionari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1), cât şi condiţiile de acordare, se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autorităţile abilitate în acest sens.

Recurentul mai susţine că instanţa de fond nu a observat că reclamanţii nu au făcut dovada existenţei în locaţia în care funcţionează a instalaţiilor care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, de microunde, de curenţi de mare frecvenţă şi staţii de bruiaj.

În raport de obiectul acţiunii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, pentru a se ajunge la o soluţie temeinică şi legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori, potrivit textului de lege sus amintit, să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc.

De asemenea, instanţa este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, dând părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.

Neprocedând în acest mod, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, care urmează a fi casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează, aşadar, să valorifice toate apărările şi susţinerile părţilor.

De asemenea, instanţa de fond urmează a suplimenta probatoriul pentru a se verifica situaţia în care se află fiecare reclamant, respectiv dacă toţi îşi desfăşoară activitatea în încăperile în care au fost efectuate măsurătorile.

Din buletinele de măsurători depuse la dosarul cauzei, rezultă că locurile de măsurare au fost stabilite de către beneficiar.

Or, din menţiunile făcute pe aceste buletine nu rezultă dacă toţi reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în aceste spaţii.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse împotriva sentinţei civile nr. 2193 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1163/2009. Contencios