ICCJ. Decizia nr. 1197/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1197/2009
Dosar nr. 2133/33/200.
Şedinţa publică din 4 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 6 decembrie 2007, reclamanta SC M. Câmpia Turzii SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. anularea deciziei nr. 163 din 22 iunie 2007 emisă de pârâtă, anularea deciziei de impunere nr. 33 din 26 februarie 2007 şi raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 26 februarie 2007 de A.N.A.F., D.G.A.M.C., în ceea ce priveşte obligarea reclamantei la plata sumelor de 1.702.894 lei, reprezentând contribuţie datorată la Fondul de Solidaritate Socială, pentru perioada 1 martie 2003-30 iunie 2006 şi 936.729 lei, majorări de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, raportul de inspecţie fiscală a fost întocmit de inspectori, în absenţa unor ordine de serviciu semnate de conducătorul organului de control, fiind încălcate şi prevederile art. 102 alin. (2) C. proCod Fiscal, iar calculul obligaţiilor accesorii s-a făcut în baza unui act normativ abrogat. Reclamanta a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a solicita A.J.O.F.M., repartizarea de persoane cu handicap, în vederea angajării în muncă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 257 din 27 februarie 2008 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. S.A. Câmpia Turzii, judeţul Cluj în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 163 din 22 iunie 2007 emisă de pârâtă, a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a dispus anularea deciziei de impunere nr. 33 din 26 februarie 2007 şi raportului de inspecţie fiscală întocmit la data de 26 februarie 2007 de către A.N.A.F., în ceea ce priveşte obligarea reclamantei la plata sumei de 1.702.894 lei, reprezentând contribuţia datorată la Fondul de Solidaritate Socială, pentru perioada 1 martie 2003-30 iunie 2006 şi 936.729 lei, majorări de întârziere aferente.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că nu sunt întemeiate excepţiile invocate de reclamantă privitoare la nulitatea raportului de inspecţie fiscală, iar efectuarea inspecţiei fiscale parţiale s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 102 alin. (2) din OG nr. 92/2003 republicată. Totodată s-a reţinut că, în perioada pentru care au fost calculate accesoriile, prevederile OG nr. 61/2002 erau aplicabile.
Pe fondul cauzei s-a stabilit că, pentru perioada 1 aprilie 2004-30 iunie 2006, organele de control au stabilit în mod nejustificat obligaţia societăţii reclamante de a constitui contribuţia prevăzută de art. 43 alin. (1) din OUG nr. 102/1999.
Astfel organele de control nu au apreciat cu acelaşi raţionament, situaţii identice în intervalul 1 martie 2003-31 martie 2004, faţă de perioada 1 aprilie 2004-30 septembrie 2004, când reclamanta a dovedit cu înscrisuri în ambele situaţii, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 43 din OUG nr. 102/1999, pentru exonerarea sa de la plata obligaţiilor fiscale. De asemenea, reclamanta a solicitat lunar, în perioada 1 octombrie 2004 – 31 decembrie 2005, A.J.O.F.M. Cluj prin A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, repartizarea de persoane cu handicap, în vederea angajării în muncă. Pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006, organul de control a reţinut că, posturile de bobinator şi vopsitor oferite de către angajator nu puteau fi ocupate de persoane cu handicap, deşi pentru intervalul aferent anului 2003 a statuat în sens contrar.
Astfel reclamanta a manifestat disponibilitate de a angaja persoane cu handicap, prin solicitări lunare adresate A.J.O.F.M. Cluj prin intermediul A.L.O.F.M., neputându-se imputa reclamantei, lipsa unei bune sau reale comunicări între cele două entităţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Cluj, în baza împuternicirii exprese acordate sub nr. 69597 din 30 mai 2008.
Recurenta-pârâtă critică sentinţa de fond, susţinând că, instanţa a interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile în speţă, faţă de probele administrate în cauză, astfel că, în condiţiile în care persoanele juridice nu-şi pot adapta condiţiile de muncă, pentru a asigura, potrivit legii, posibilitatea desfăşurării unor munci retribuite şi de către persoanele cu handicap, se instituie alternativa, tot în sprijinul persoanelor cu handicap, ca persoanele juridice să fie obligate la constituirea unui fond special de protecţie socială, în favoarea persoanelor handicapate.
În motivarea recursului, recurenta arată că, solicitările reclamantei pentru repartizarea persoanelor cu handicap au fost depuse la A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, iar nu la A.J.O.F.M. Cluj, astfel că, reclamanta nu se poate prevala de împrejurarea că, nu i-au fost comunicate răspunsuri la cererile formulate, care sunt şi pur-formale, întrucât reclamanta nu a avut în vedere meseriile în care astfel de persoane ar putea fi angajate.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, organele de control ale pârâtei nu au apreciat cu acelaşi raţionament, situaţii identice în perioade diferite, când reclamanta a făcut dovada, pentru ambele perioade a îndeplinirii condiţiilor prevăzute ale art. 43 din OUG nr. 102/1999, pentru exonerarea sa de la plata obligaţiilor fiscale (1 martie 2003-31 martie 2004 şi 1 aprilie 2004-30 septembrie 2004).
Se reţine că, de la data de 1 octombrie 2004-31 decembrie 2005, reclamanta a solicitat lunar A.J.O.F.M. Cluj prin A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, repartizarea de persoane cu handicap, în vederea angajării în muncă. Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, activitatea A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, subunitate a A.J.O.F.M. Cluj este gestionată şi supervizată de A.J.O.F.M. Cluj, solicitările reclamantei fiind comunicate atât A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, cât şi în atenţia A.J.O.F.M. Cluj, astfel că nu se poate imputa reclamantei, lipsa unei bune sau reale comunicări între cele două entităţi.
Se reţine de asemenea că, reclamanta şi-a manifestat disponibilitatea de a angaja persoane cu handicap, prin solicitările lunare, adresate A.J.O.F.M. Cluj, prin intermediul A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, în posturi vacante, specifice obiectului activităţii sale.
Legiuitorul sancţionează lipsa de deligenţă a contribuabilului. Excepţia de la plata obligatorie survine în condiţiile solicitării trimestriale a repartizării de persoane cu handicap, astfel că, solicitarea trimestrială, chiar adresată unei entităţi din structura A.J.O.F.M. Cluj, în speţă, trebuie apreciată ca reprezentând îndeplinirea obligaţiei celui care invocă exceptarea de la plată.
Nu se poate considera că, disfuncţionalitatea derivând din lipsa de comunicare a factorilor implicaţi poate conduce la îndepărtarea contribuabilului de la beneficiul recunoscut de un act normativ.
În consecinţă, se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 257 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1206/2009. Contencios → |
|---|
