ICCJ. Decizia nr. 1223/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1223/2009
Dosar nr. 1405/44/200.
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA Berheci, judeţul Galaţi a chemat în judecată C.A.S. Bucureşti, C.A.S. Galaţi şi A.V.A.S. Bucureşti, solicitând să se constate nelegalitatea actelor administrative nr. 11867/2003, nr. 1284/2003 emise de C.A.S. Bucureşti şi adresele nr. CL 833/2005 emisă de C.A.S. precum şi adresele nr. 11454/2004, nr. 2457/ 2004 şi nr. 2456/2005 emise de A.V.A.S. şi obligarea pârâtelor la respectarea Convenţiei nr. 6052 din 10 septembrie 2003 încheiată cu C.A.S. Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 50 din 27 ianuarie 2006, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Prin sentinţa nr. 11/F din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtele să respecte şi să execute Convenţia nr. ET/6052 din 10 septembrie 2003 încheiată de reclamantă cu pârâta C.A.S. Galaţi.
A respins, ca nefondat capătul de cerere referitor la nelegalitatea unor acte administrative, precum şi excepţiile de inadmisibilitate şi de tardivitate invocate de pârâta C.A.S. Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
A apreciat că reclamanta a făcut în parte dovada existenţei unui drept legal, în sensul că pârâta C.N.A.S. a dispus, în mod unilateral rezilierea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă, anterior datei scadente a obligaţiilor asumate de reclamantă.
A constatat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi primită pentru că reclamanta s-a adresat în mod repetat pârâţilor.
În acelaşi mod a respins şi excepţia de tardivitate, reţinând că acţiunea a fost introdusă în limita termenului de 6 luni prevăzut de lege.
Totodată, instanţa de fond a observat că nici capătul de cerere privind constatarea nelegalităţii actelor invocate de reclamantă nu poate fi primit, întrucât aceste acte nu au caracterul unor acte administrative unilaterale, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele.
În cuprinsul recursului său, pârâta C.A.S. Galaţi a menţionat că prima instanţă a respins în mod greşit excepţia tardivităţii acţiunii, deoarece termenul de 6 luni în care putea fi formulată acţiunea curge de la data când a fost înregistrată contestaţia la C.A.S. Galaţi, sub nr. 12848 din 20 noiembrie 2003, termen care a fost depăşit.
Pe fondul cauzei, C.A.S. Galaţi a criticat soluţia atacată, apreciind că pârâta a dispus încetarea Convenţiei de eşalonare întrucât reclamanta nu şi-a achitat la termen obligaţiile pe care le avea la fondul asigurărilor sociale de stat, altele decât cele care fac obiectul înlesnirilor de plată, până la prima rată de plată.
Recurenta-pârâtă A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului său, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială.
A apreciat că potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul său.
În motivarea recursului declarat de C.N.A.S. Bucureşti, se arată că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale şi că potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) din OG nr. 86/2003 calitatea procesuală în cauză revenea Ministerului Finanţelor Publice şi unităţilor sale subordonate.
Pe fondul recursului, pârâta C.N.A.S. Bucureşti a subliniat că prima instanţă a greşit când a apreciat că reclamanta şi-a plătit la termen obligaţiile pe care le avea şi că în realitate reclamanta nu a achitat obligaţiile curente la F.N.U.A.S.S. cu data scadentă la 1 octombrie 2003, că nu şi-a achitat obligaţiile bugetare în contul A.V.A.S. şi că reclamanta nu a făcut obiectul prevederilor art. 32 din OG nr. 86/2003 potrivit cărora procedurile de realizare a creanţelor bugetare reprezentând contribuţii sociale datorate până la 1 ianuarie 2004 vor fi continuate de Ministerul Finanţelor Publice şi unităţile sale subordonate.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind legală şi temeinică.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Galaţi urmează a fi respinsă ca nefondată, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din OUG nr. 51/ 1998, nefiind vorba de un litigiu având ca obiect creanţe neperformante preluate la datoria internă publică pentru care ar fi competentă instanţa comercială, ci de respectarea unei convenţii de eşalonare privind datorii la fondul asigurărilor de sănătate, convenţie încheiată în baza OUG nr. 40/2002.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.A.S., instanţa de fond a respins în mod justificat această excepţie, deoarece această autoritate este parte semnatară a convenţiei de eşalonare a datoriilor, hotărârea fiindu-i opozabilă.
De asemenea, excepţia tardivităţii acţiunii a fost în mod corect respinsă de instanţă, reţinându-se că reclamanta a fost nevoită să se adreseze pe cale administrativă, succesiv, mai multor autorităţi, datorită modificărilor legislative intervenite şi răspunsurilor primite, astfel că formularea acţiunii la 28 iulie 2005, s-a făcut cu respectarea art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, societatea a contestat măsura dispusă de C.A.S. Galaţi, printr-o adresă înregistrată cu nr. 1284 din 20 noiembrie 2003 şi i s-a răspuns în sensul menţinerii măsurii; întrucât creanţa faţă de C.A.S. (care face obiectul convenţiei) a fost preluată de A.V.A.B. (actualmente A.V.A.S.) cu adresa nr. 141 din 2 martie 2004 reclamanta s-a adresat acestor două pârâte, în vederea respectării convenţiei.
A.V.A.S., prin adresa nr. 2457 din 30 iunie 2004, a îndrumat reclamanta să se adreseze D.G.F.P. Galaţi, considerată singura instituţie abilitată să întreprindă măsuri în materie fiscală conform art. 27 alin. (1) din OG nr. 86/2003 şi care a încheiat procesul-verbal de control din 8 septembrie 2004. Reclamanta-intimată a comunicat acest proces-verbal atât către A.V.A.S., cât şi către C.A.S. Galaţi, dar a primit acelaşi răspuns de menţinere a poziţiei iniţiale din partea A.V.A.S., prin adresa nr. 24956 din 21 iunie 2005, deşi procesul-verbal menţionat confirma pierderea intempestivă a eşalonării de către reclamantă. Acest ultim răspuns a fost contestat prin acţiunea formulată la 28 iulie 2005.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a stabilit în mod corect, pe baza raportului de expertiză, a obiecţiunilor formulate la acest raport şi a răspunsului la obiecţiuni, că reclamanta a constituit garanţia datorată în termenul de 60 de zile de la încheierea convenţiei (data încheierii fiind 10 septembrie 2003, iar data achitării garanţiei, 10 noiembrie 2003), plăţile fiind eşalonate în cadrul unui termen de graţie de 6 luni, respectiv până la 20 martie 2004.
Potrivit art. 4 din convenţie „obligaţiile curente sunt cele cu termene scadente începând cu data de 01 a lunii următoare încheierii convenţiei, în speţă începând cu data de 1 octombrie 2003, iar potrivit art. 15 din OUG nr. 40/2002 „În cazul în care debitorii nu achită la scadenţă obligaţiile bugetare curente, pot efectua plata acestora în cel mult 90 zile împreună cu majorările de întârziere", astfel că faţă de aceste dispoziţii legale şi convenţionale, intimata-reclamantă nu putea fi sancţionată la 29 octombrie 2003, deci anterior scadenţei vreunei plăţi, cu pierderea valabilităţii eşalonării.
În conformitate cu dispoziţiile menţionate şi cu expertiza contabilă efectuată, rezultă că a achitat garanţia de 295 milioane lei, în termenul de 60 de zile de la data semnării convenţiei, scadenţa obligaţiilor fiind următoarea: 20 aprilie 2004 pentru obligaţiile anterioare datei de 30 aprilie 2003; 20 aprilie 2004 pentru obligaţiile aferente perioadei 1 mai 2003 – 1 octombrie 2003; 29 decembrie 2003 pentru obligaţiile aferente perioadei 1 octombrie 2003.
Pentru aceste considerente, acţiunea a fost în mod corect admisă de instanţa de fond.
În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele C.N.A.S. Bucureşti, A.V.A.S. şi C.A.S. Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 11/F din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1206/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1225/2009. Contencios → |
|---|
