ICCJ. Decizia nr. 121/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 121/2009
Dosar nr. 6036/1/2007
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu cererea înregistrată sub nr. 6036/1/2008 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, V.V.F. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 2308 din 4 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., respectiv instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speţa dedusă judecăţii, susţine recurentul, recursul nefiind limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs nu a analizat cauza sub toate aspectele. Pentru termenul din 12 martie 2008 a depus înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ. care nici, măcar nu au fost amintite în motivarea deciziei şi deci nu se poate concluziona că au fost analizate.
- potrivit aceluiaşi text de lege, art. 305 C. proc. civ., pentru termenul din 21 mai 2008, a depus la dosarul cauzei un alt înscris, de asemenea neanalizat, acest înscris fiind reprezentat de sentinţa civilă nr. 2404 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă ce viza o situaţie identică, soluţionată diferit, ceea ce a determinat astfel o evidentă discriminare.
- modalitatea de stabilire a salariului brut lunar, aspect ce a constituit motiv de recurs, nu a fost analizată de instanţa de recurs în raport şi de conţinutul adresei din 15 ianuarie 2008 a Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, adresă depusă la dosar pentru termenul din 12 martie 2008.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei noi înscrisuri şi anume sentinţa civilă nr. 2543 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, modificată prin Decizia nr. 2484 din 13 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sentinţă prin care noţiunea de salariu lunar brut a fost analizată în detaliu şi i s-a dat o rezolvare corectă potrivit Legii nr. 53/2003 privind C. muncii, respectiv art. 155, în atare condiţii creându-se discriminări, întrucât cauze identice au soluţii diferite, pronunţate uneori de aceeaşi instanţă.
Contestatorul a invocat şi practica în materie a C.E.D.O., care a reţinut în mod constant că există discriminare atâta timp cât diferenţa de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situaţii analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă şi rezonabilă (C.E.D.O., Decizia din 26 septembrie 2002, D. contra Franţei, Decizia din 6 decembrie 2007, B. contra României).
A solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata drepturilor (indemnizaţia cuvenită) aşa cum a fost solicitate.
Intimata, Camera Deputaţilor, a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare formulată, aceasta constituind o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai pentru motivele limitativ prevăzute de textul de lege şi în acelaşi timp dovedite, ceea ce nu se regăseşte în prezenta cauză.
Contestaţia în anulare formulată este întemeiată şi urmează a fi admisă, conform considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia nr. 2308/2008, pronunţată la data de 4 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de V.V.F. împotriva sentinţei civile nr. 1646 din 13 iunie 2007 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţă prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, privind contestarea modului de calcul a îndemnizaţiei egale cu 7 salarii brute impozabile potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006.
În recursul ce a formulat împotriva acestei sentinţe, reclamantul a invocat ca temei de drept prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., iar în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul - reclamant a precizat că noţiunea de salariu brut este definită în mod corect de dispoziţiile C. muncii, salariul brut cuprinzând salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, la dosar fiind depusă adeverinţa din 26 ianuarie 2007 privind media veniturilor brute lunare realizate în ultimele 12 luni de activităţi, pe baza căreia se stabileşte pensia de serviciu, instanţa de fond neţinând seama de toate aceste elemente de fapt şi de drept, astfel că a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia în anulare formulată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza II C. proc. civ., respectiv „instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare".
Motivul esenţial de recurs asupra căruia instanţa de recurs a avut a se pronunţa a fost acela al definirii corecte a noţiunii de salariu brut lunar.
Or, din considerentele deciziei contestate, rezultă că instanţa de control judiciar s-a mărgint a analiza această noţiune, numai în raport de actele normative speciale, pe care le-a enumerat şi al căror conţinut a fost redat în detaliu fără însă a face nici o discuţie la cazurile invocate de recurentul-reclamant, dovedite cu actele depuse la dosar şi fără a răspunde în concret motivului de recurs referitor la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 155 C. muncii, care defineşte noţiunea de salariu brut lunar.
Mai mult, instanţa de recurs nu a analizat această critică formulată de recurent nici prin prisma conţinutului adresei din 15 ianuarie 2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - direcţia politici salariale, adresă la care nu a făcut nici un fel de referire, deşi era invocată de recurent în dovedirea motivelor de recurs formulate.
Faptul că instanţa de recurs nu a făcut nici o referire la cazurile invocate de recurentul - reclamant, reprezentate de soluţiile pronunţate de instanţe în speţe similare, nu a examinat în ce măsură argumentele şi criticile formulate de recurent sunt întemeiate sau nu, raportat şi la prevederile C. muncii, susţinute cu adresa din 15 ianuarie 2008 a Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, conduce la concluzia că nu a fost analizat complet acest motiv de recurs, referitor la definirea corectă a noţiunii de salariu brut lunar, şi ca o consecinţă contestaţia în anulare formulată este întemeiată.
Cât priveşte susţinerea contestatorului că instanţa de recurs nu a „analizat cauza sub toate aspectele" fiind invocat şi art. 3041 C. proc. civ., aceasta este neîntemeiată, deoarece practica instanţei a dovedit că se poate critica hotărârea numai pentru neexaminarea motivelor invocate de părţi, nu şi pentru motivele pe care instanţa de recurs trebuia să le ridice din oficiu.
Aşa fiind, contestaţia în anulare formulată de V.V.F. este întemeiată şi urmează a fi admisă, iar ca o consecinţă, se va dispune anularea deciziei nr. 2308 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Se impune astfel rejudecarea recursului declarat de V.V.F. împotriva sentinţei civile nr. 1646 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, astfel încât se va fixa un termen de judecată, pentru când vor fi citate părţile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de V.V.F. împotriva Deciziei nr. 2308 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Anulează Decizia atacată şi fixează termen pentru judecarea recursului la 26 februarie 2009, cu citarea părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1199/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1210/2009. Contencios → |
|---|
