ICCJ. Decizia nr. 1244/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1244/2009
Dosar nr. 5225/2/200.
Şedinţa publică din 5 martie 2009
Asupra recursului de fată;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 269 din 30 septembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admiţând acţiunea formulată de reclamanta SC A.B. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., D.G.A.M.C., a dispus, până la pronunţarea instanţei de fond, suspendarea deciziei de impunere nr. 313 din 29 iulie 2008 emisă.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a apreciat că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ atât în ceea ce priveşte existenta cazului bine justificat, cât şi în ceea ce priveşte existenta iminentei producerii unei pagube. Asupra cazului bine justificat, instanţa de fond a considerat că această condiţie este îndeplinită faţă de constatarea existenţei unor inconsecvenţe legate atât de elementele de fapt cât şi de cele de drept ale speţei. A constatat astfel instanţa că, pe de o parte, în actul administrativ se reţine că reclamanta nu a prezentat certificatul de rezidenţă fiscală pentru anul fiscal 2004 pentru M.I., iar pe de altă parte, aceasta din urmă a invocat faptul că acest certificat nu a fost luat în considerare de către organele fiscale; că pârâtul A.N.A.F. a recunoscut că prin actul administrativ în cauză au fost stabilite şi sume care urmează a fi restituite de la buget reclamantei şi care sunt în interdependenţă cu sumele stabilite ca obligaţii în sarcina acesteia; şi nu în ultimul rând, că temeiul de drept aplicabil cauzei poate avea înţelesuri diferite, având în vedere lacuna legislativă a noţiunii de încasări totale şi venituri realizate din activitatea de jocuri de noroc, această interpretare determinând calcule diferite ale sumelor datorate.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, instanţa de fond a considerat-o de asemenea, ca fiind îndeplinită, aceasta atât din prisma riscului anulării, în temeiul art. 1 şi art. 3 alin. (1) din OUG nr. 69/1998, a licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc deţinută de reclamantă, cât şi faţă de cuantumul ridicat al sumei stabilite ca obligaţie de plată într-o singură lună în sarcina acesteia: 26.139.600 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, A.N.A.F., criticând-o ca nelegală, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii, în speţă nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Se motivează recursul în sensul că nu există în cauză un caz bine justificat şi o pagubă iminentă pentru a opera suspendarea în baza textului mai sus invocat, obligaţiile stabilite în sarcina reclamantei-intimate fiind certe, lichide şi exigibile.
De asemenea, s-a apreciat că suspendarea este o măsură de excepţie care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat, situaţie pe care nu o regăsim în litigiul de faţă.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi în raport de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Reclamanta-intimată şi-a fondat cererea pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 care arată că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea actului administrativ, până la pronunţarea instanţei fondului.
Prin sentinţa atacată Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 313/2008, constatând îndeplinite cerinţele Legii nr. 554/2004 art. 14.
Referitor la cazul bine justificat, prima instanţă, din actele aflate la dosar a constatat fără să intre pe fondul pricinii că actul în litigiu este emis cel puţin aparent cu încălcarea dispoziţiilor legale, organele de control refuzând să ia în considerare certificatul de rezidenţă fiscală al asociatului M.I. şi astfel majorând fără temei baza de impunere în privinţa acestui tip de impozit.
Referitor la paguba iminentă, şi această condiţie este îndeplinită datorită faptului că pentru neplata obligaţiilor fiscale reclamantei-intimate i se anulează licenţa pentru exploatarea jocurilor de noroc, conform temeiului din Decizia de impunere.
Cuantumul mare al sumei stabilite ca obligaţie fiscală, ar conduce-o pe reclamantă într-o situaţie limită care reprezintă pentru temeiul de drept pe care se fondează cererea de faţă, atât un caz bine justificat cât şi fără posibilitate de tăgadă, o pagubă iminentă.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de A.N.A.F., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 2469 din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1253/2009. Contencios → |
|---|
