ICCJ. Decizia nr. 1253/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1253/2009
Dosar nr. 1342/36/200.
Şedinţa publică din 5 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 663/CA din 25 iulie 2008, Curtea de Apel Constanta, secţia comercială, maritimă si fluvială, de contencios administrativ si fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC D. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.J.A.O.V. Tulcea şi a dispus, până la pronunţarea instanţei de fond, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 emisă de D.J.A.O.V. Tulcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că prin Decizia de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008, în sarcina reclamantei SC D. SRL au fost stabilite obligaţii suplimentare de plată în sumă de 525.360 lei, din care 301.663 lei accize si 223.697 lei majorări de întârziere, decizie împotriva căreia reclamanta a formulat la data de 1 iulie 2008 contestaţie, în temeiul art. 205 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
A constatat instanţa că în cauză, sunt întrunite condiţiile prevăzute cumulativ în conţinutul art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existenta cazului bine justificat si existenta riscului producerii unei pagube iminente, astfel încât a apreciat ca fiind întemeiată cererea de suspendare a actului administrativ fiscal contestat, până la pronunţarea instanţei de contencios administrativ asupra fondului cauzei.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat recurs D.R.A.O.V. Galaţi în nume propriu şi pentru A.N.V.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în esenţă, recurentele au arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală faţă de neîndeplinirea celor două condiţii cumulative cerute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) prin care legiuitorul lămureşte înţelesul expresiilor „pagubă iminentă" şi „caz bine justificat".
În opinia recurentelor nu se poate primi concluzia că toate cererile de suspendare a executării sunt întemeiate apriori şi că impozitele datorate statului reprezintă o pagubă iminentă pentru un agent economic aşa cum rezultă în mod implicit din considerentele de altfel lipsite de substanţă, ale sentinţei Curţii de Apel Constanţa.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a abordat argumentaţia pe fondul contestaţiei, înţelegând în acest fel să sublinieze justeţea soluţiei pronunţate pe cererea de suspendare a actului administrativ-fiscal în discuţie.
Mai mult, societatea intimată a depus la dosar ( sentinţa civilă nr. 970/CA din 11 decembrie 2008 prin care s-a soluţionat fondul pricinii, dispunându-se anularea deciziei nr. 37 din 9 iulie 2008, a deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală care a stat la baza acesteia.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu sunt întemeiate criticile aduse de recurente deoarece judecătorul fondului a evaluat cererea de suspendare din perspectiva art. 14 din Legea contenciosului administrativ şi a dispus în conformitate cu aceste prevederi suspendarea deciziei de impunere nr. 3956 din 13 iunie 2008 a D.J.A.O.V. Tulcea până la pronunţarea instanţei de fond.
Cum în cauză instanţa de fond s-a pronunţat şi asupra cererii de anulare a actelor administrativ-fiscale, ce o privesc pe reclamantă, printre care şi cel a cărui suspendare s-a ordonat, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 970/CA din 11 decembrie 2008, cu atât mai mult eventuala revenire asupra acestei măsuri nu ar mai avea eficienţă, faţă de temeiul în baza căruia s-a cerut şi s-a dispus suspendarea, respectiv art. 14.
Neexistând, aşadar, motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi a art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Galaţi şi A.N.V., împotriva sentinţei civile nr. 663/CA din 25 iulie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1244/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1255/2009. Contencios → |
|---|
