ICCJ. Decizia nr. 1280/2009. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1280/2009
Dosar nr. 4307/2/200.
Şedinţa publică din 6 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 13 iunie 2007, reclamanta G.I.R. a contestat, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul Ministerului Justiţiei, Decizia emisă de pârâtă la data de 26 aprilie 2007 în dosarul nr. 90/2003, privindu-l pe defunctul B.S.G.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea printr-o cerere depusă la dosar la data de 21 mai 2008, arătând că unchiul său, B.S.G., se încadrează în prevederile OUG nr. 214/1999 pentru a-i fi recunoscută calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, fiind arestat şi reţinut, fără a fi suferit vreo condamnare administrativă sau penală, în Colonia de Muncă Spanţov, Mănăstirea şi penitenciarele Văcăreşti şi Piteşti, de la data 15 aprilie 1952 şi până la data de 1 septembrie 1953, când a decedat, la ultimul loc de detenţie.
Prin sentinţa nr. 1732 din 4 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că din actele de stare civilă depuse la dosar nu reiese că reclamanta a fost nepoata defunctului B.S.G., iar declaraţiile notariale ale numitelor D.F. şi B.G. confirmă doar faptul că acesta a fost înfiat la vârsta de 19 ani şi cunoscut sub mai multe nume.
Prin urmare, curtea de apel a constatat că Decizia de respingere a cererii formulate de reclamantă a fost legală, nefiind îndeplinite cerinţele art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, împrejurare ce face de prisos analizarea celorlalte aspecte de fond expuse în cuprinsul deciziei contestate, referitoare la caracterul activităţii desfăşurate de defunct în rezistenţa anticomunistă.
Reclamanta a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii, în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că B.S.G. a fost adoptat, conform sentinţei civile nr. 145 din 26 martie 1913, de către E.S., sora tatălui său, şi S.S., soţul acesteia, dar în temeiul art. 313 din Codul civil, în vigoare la acea dată şi ulterior potrivit art. 75, teza a III-a, C. fam., şi-a păstrat toate drepturile şi obligaţiile izvorâte din filiaţie faţă de părinţii fireşti şi rudele acestora.
În temeiul art. 305 C. proc. civ., în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia recurenta-reclamantă a depus la dosar copia dosarului de anchetă nr. 11828 (vol. I şi II) întocmit pe numele B.G. de fosta Direcţie a Securităţii Statului şi aflat în Arhivele Consiliului Naţional pentru Combaterea Securităţii, acte de stare civilă ale membrilor familiei sale, aflate de altfel şi la dosarul primei instanţe şi hotărârea judecătorească de adopţie.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Prin adresa nr. 90/2003, nedatată, reclamantei i s-a comunicat că în şedinţa din data de 26 aprilie 2007, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, cu unanimitatea voturilor membrilor săi, a decis respingerea cererii de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru unchiul său B.S.G., întrucât nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999.
În motivarea deciziei adoptate la data de 26 aprilie 2007, Comisia a expus împrejurările rezultate din probele administrate, în raport cu care a reţinut că „se poate aprecia că situaţia numitului B.S.G. se încadrează în dispoziţiile art. 3 lit. a) din OUG nr. 214/1999, deoarece a fost arestat în anul 1952 pentru activitate legionară şi manifestarea dezaprobării faţă de regimul venit la putere", dar cererea a fost respinsă pentru că petenta G.I.R. nu a depus toate actele necesare pentru dovedirea gradului de rudenie şi nu a dat curs solicitărilor formulate în acest sens prin adresele secretariatului comisiei.
Potrivit art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, cererea pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al patrulea, inclusiv.
Conform extractului din registrul actelor de naştere pe anul 1896, nr. 2591 din 18 aprilie 1896, G.S.D. a fost fiul lui M.B. şi al B.M., născută F., G.S.D., a fost adoptat de S.S. şi E.S., în temeiul sentinţei civile nr. 145 din 26 martie 1913 a Tribunalului Vâlcea, dobândind numele G.B.S. Adoptoarea E.S. a fost fiica lui S.B. şi a E.B., fiind, aşadar, rudă cu adoptatul.
De asemenea, din certificatele de stare civilă depuse la dosar (certificat de naştere seria Nj nr. 220234, certificat de căsătorie seria C.1. nr. 657795, certificat de naştere seria N.1. nr. 831375) rezultă că reclamanta, născută B., este fiica lui B.N. şi B.A. La rândul său, B.N. a fost fiul lui B.M. şi M.B.
Prin urmare, recurenta-reclamantă este nepoată de frate al defunctului B.S.G., aflată în gradul II de rudenie cu acesta.
Constatând astfel, contrar concluziei primei instanţe, că recurenta-reclamantă a făcut dovada legăturii de rudenie care o îndreptăţeşte să formuleze cererea de recunoaştere a calităţii de luptător în rezistenţa comunistă în temeiul art. 5 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul şi întrucât curtea de apel nu a analizat aspectele de fond referitoare la încadrarea defunctului B.S.G. în ipotezele prevăzute de art. 2-3 din OUG nr. 214/1999, va casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, potrivit art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.I.R. împotriva sentinţei civile nr. 1732 din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1274/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1298/2009. Contencios → |
---|