ICCJ. Decizia nr. 2914/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2914/2009
Dosar nr. 7822/2/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 216 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Ordonanţei nr. 663/2008 formulată de reclamantul C.C.C. în contradictoriu cu C.N.V.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond constatat că prin Ordonanţa nr. 66/2008 C.N.V.M. a dispus că reclamantul C.C.C., împreună cu persoanele care acţionează în mod concertat în legătură cu emitentul S.I.F. 2 M. SA, are obligaţia de a se încadra în prevederile art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi instrucţiunile C.N.V.M. nr. 1/2007.
Instanţa a reţinut că în cauza de faţă reclamantul nu a dovedit că sunt îndeplinite prevederile legale referitoare la suspendarea actului administrativ atacat, astfel încât cererea de suspendare nu poate fi primită.
Astfel, instanţa a apreciat că Ordonanţa nr. 663/2008 a fost emisă pentru protecţia operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive, frauduloase şi a afectării egalităţii de informare şi tratament al investitorilor sau al intereselor altora iar prin suspendarea efectelor acestui act nu poate fi satisfăcut interesul reclamantului, fără a se suspenda şi efectele actelor subsecvente cu privire la calculul limitei de deţinere a acţiunilor, operaţiune care excede limitei de control a instanţei competente.
Instanţa de fond a apreciat că cererile reclamantului cu privire la interpretarea dispoziţiilor ordonanţei, calificarea actului, a prevederilor referitoare la numărul acţiunilor care depăşesc pragul de 1 % şi a numărului de acţiuni vândute, a faptului dacă reclamantul a acţionat sau nu concertat, cu privire la necesitatea unei investigaţii sau numai a unui raport de anchetă, sunt împrejurări ce se cer clarificate prin administrarea de probatorii în cadrul unei acţiuni ce vizează legalitatea actului administrativ atacat şi nu pot face obiectul cererii de suspendare de faţă.
De asemenea, instanţa a reţinut că neconstituţionalitatea invocată cu privire la art. 2861 din Legea nr. 297/2004 vizează tot acţiunea în anulare şi nu cererea de suspendare de faţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.C.C., criticând-o pentru neegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., potrivit cărora recursul declarat nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În esenţă, recurentul-reclamant, prin motivele de recurs formulate susţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv incidenţa unei pagube şi existenţa unui caz bine justificat, de suspendare a actului administrativ.
În cauză, precizează recurentul-reclamant, exista indicii temeinice cu privire la nelegalitatea Ordonanţei C.N.V.M. nr. 663/2008, prevederile din cuprinsul acesteia conducând la ideea că nu serveşte interesului public, punerea în executare a acesteia urmând a provoca o scădere drastică a valorii acţiunilor deţinute de acţionari, chiar de aproximativ 30 de ori.
Punerea în executare a acestui act administrativ ar conduce chiar şi la o anulare a acţiunilor deţinute de recurentul-reclamant şi celelalte persoane vizate, ceea ce ar constitui o privare de dreptul de proprietate, inadmisibilă din prisma dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), în final ajungându-se la falimentarea S.I.F. Moldova şi a acţionarilor săi, cu consecinţa reducerii la minim a interesului tuturor investitorilor în acţiunile S.I.F. 2.
În plus, actul administrativ atacat nu precizează cvorumul şi majoritatea cu care a fost adoptat şi nu cuprinde nici considerentele de fapt care au condus la emiterea lui.
Totodată, susţine recurentul-reclamant, Ordonanţa C.N.V.M. nr. 663/2008 este contrară dispoziţiilor art. 2 lit. b) şi h) din Statutul C.N.V.M., afectând egalitatea de tratament a investitorilor şi încălcând şi prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/1997, cu privire la controlul respectării dispoziţiilor legale în domeniul valorilor mobiliare, Regulament care este încă în vigoare şi trebuie respectat.
Mai precizează recurentul-reclamant că Ordonanţa atacată atestă o situaţie neadevărată, cum că ar acţiona în mod concertat cu mai multe persoane fizice şi juridice, ceea ce, reprezintă un exces de putere al autorităţii administrative, C.N.V.M. neefectuând nemijlocit cercetări pentru a constata existenţa ori inexistenţa acţiunii concertate, ci preluând susţinerile unor persoane aflate în vădit conflict de interese cu el.
Recurentul-reclamant susţine şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004, acest text de lege conţinând norme juridice aflate în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 40, 44, 45 din Constituţia României.
Cât priveşte iminenţa producerii unei pagube, susţine recurentul-reclamant, această condiţie este pe deplin dovedită, pentru că punere în executare a Ordonanţei C.N.V.M. - ul nr. 663/2008 ar conduce la anularea acţiunilor sale, în temeiul art. 283 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, sau în cel mai fericit caz la recuperarea unei valori de 30 - 40 ori inferioare valorii de piaţă din prezent a acestor titluri, efectele dezastruoase extinzându-se şi asupra pieţei de capital din România.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond şi pe fond admiterea cererii de suspendare a Ordonanţei C.N.V.M. nr. 663/2008.
Intimata C.N.V.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizându-se cu prioritate excepţia nulităţii recursului prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., excepţie invocată din oficiu de către instanţă se constată că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ hotărârea prin care se pronunţă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. În speţă reclamantul a primit comunicarea hotărârii la 12 februarie 2003, iar motivarea recursului a înaintat-o împreună cu un alt recurs declarat împotriva sentinţei pronunţate în dosarul nr. 7429/2/2008, astfel cum face dovada cu copie de pe nota de inventar eliberată de O.P. la care a depus plicul conţinând cele două recursuri.
Motivele de recurs deşi formulate în termenul legal, au ajuns astfel să fie înregistrate la 20 februarie 2009 în loc de 18 februarie 2009.
Trecându-se la analizarea pe fond a motivelor de recurs se constată că acestea sunt neîntemeiate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins, ca nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Deci, pentru a se dispune măsura suspendării executării unui act administrativ, persoana vătămată trebuie să dovedească îndeplinirea celor două condiţii, „cazul bine justificat" şi „prevenirea unei pagube iminente".
Art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 defineşte „cazul bine justificat" ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", în funcţie de conţinutul acestui text de lege, recurentul-reclamant susţinând că în speţă există îndoieli temeinice cu privire la nelegalitatea Ordonanţei C.N.V.M. nr. 663/2008.
Dar, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Măsura dispusă de C.N.V.M. prin Ordonanţa nr. 663/2008, în sensul că „recurentul-reclamant împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat în legătură cu emitentul S.I.F. M. SA au obligaţia de a se încadra în prevederile art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale instrucţiunii C.N.V.M. nr. 1/2007", a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1), (4) şi (10) şi art. 9 alin. (2) din Statutul C.N.V.M. adoptat prin OUG nr. 25/2002 aprobate prin Legea nr. 514/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare şi a avut în vedere şi atestatul C.N.V.M. nr. 341/2008 prin care s-a luat act de rezultatele şi concluziile analizei efectuate de conducerea S.I.F. M. SA cu privire la acţiunea concertată a recurentului-reclamant cu persoanele menţionate în preambulul ordonanţei în legătură cu acest emitent.
Au fost avute în vedere prevederile legale ale art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, potrivit căruia „orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu persoanele care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietăţii private, dar nu mai mult de 1 % din capitalul social a societăţilor de investiţii financiare".
Deci actul administrativ atacat a fost emis în concordanţă cu prevederile legale în domeniu din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Susţinerile recurentului-reclamant în sprijinul nelegalităţii Ordonanţei nr. 663/2008 emisă de C.N.V.M., referitoare la faptul că aceasta nu serveşte interesului public, iar prin punerea sa în executare ar provoca o scădere drastică a valorii acţiunilor deţinute de acţionari, ajungându-se chiar la anularea acestora şi l-ar priva de dreptul de proprietate consfinţit de Constituţia României, nu sunt probate şi în plus, aşa cum corect reţine instanţa de fond, ele pot face obiectul verificării în cadrul unei acţiuni în anularea actului administrativ atacat şi nu în cadrul unei cereri de suspendare a actului în care instanţa se limitează numai la cercetarea unei aparenţe de nelegalitate a actului administrativ.
Conform practicii judiciare în materie, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de însăşi legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.
La fel şi criticile recurentului-reclamant referitoare la faptul că actul administrativ atacat ar încălca dispoziţii cuprinse în Statutul C.N.V.M. privind modul de desfăşurare a investigaţiei care a stat la baza emiterii ordonanţei, tratamentul discriminatoriu al unor acţionari ai emitentului S.I.F. M. bănuiţi de a avea opinii contrare conducerii acestui emitent, precum şi cele referitoare la faptul că, în conţinutul său nu este menţionat cvorumul şi majoritatea cu care a fost adoptat şi nu este motivată, acestea vizează temeinicia actului administrativ şi ele pot fi analizate de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anularea actului administrativ.
Cât priveşte critica recurentului-reclamant privind încălcarea Regulamentului C.N.V.M. nr. 11/1997 la momentul emiterii Ordonanţei nr. 663/2008 este de precizat faptul că, aplicarea acestui Regulament privind controlul respectării dispoziţiilor legale în domeniul pieţei de capital nu a fost avut în vedere la emiterea actului administrativ a cărei suspendare se solicită.
De asemenea, în mod just a reţinut instanţa de fond că nu s-a făcut dovada de către recurentul-reclamant a pagubei iminente, aşa, cum această noţiune este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".
Singurul argument în susţinerea îndeplinirii acestor condiţii este cel referitor la „prejudiciul considerabil care ar fi produs în ipoteza în care ar fi vândute o parte dintre acţiunile S.I.F. M. pe care le deţine acesta în proprietate", fără a se arăta în concret prejudiciul iminent pe care îl poate suferi ca urmare a aplicării prevederilor Ordonanţei C.N.V.M. nr. 663/2008.
Afirmaţiile sale cu privire la „lichiditatea scăzută în această perioadă pentru toate titlurile tranzacţionale la B.V.M.", sunt supoziţii şi nu au relevanţă în cauză, obiectul actului administrativ atacat fiind obligarea conducerii S.I.F. M. de a adopta măsurile legale ce se impun în raport de analiza acţiunii concertate dintre reclamant cu celelalte persoane menţionate în preambulul actului, respectiv de a se încadra în dispoziţiile legale menţionate mai sus.
Potrivit jurisprudenţei în materie, paguba iminentă, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ, presupune existenţa în cuprinsul actului vizat a unor dispoziţii care, prin aducerea lor la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Aşadar, constatând că în cauză nu este afectată prezumţia de legalitate a Ordonanţei C.N.V.M. nr. 663/2008 emisă de C.N.V.M., nefiind îndeplinite astfel condiţia cazului bine justificat şi nici cea a prevenirii unei pagube iminente, în mod corect instanţa de fond a respins cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant în contradictoriu cu C.N.V.M., sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică, astfel că urmează a fi menţinută.
Recursul formulat este nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 216 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1447/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3045/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
