ICCJ. Decizia nr. 3045/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3045/2009
Dosar nr. 10218/1/2008
Şedinţa publică din 2 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 mai 2008, reclamantul P.C.C. a chemat în judecată pârâta A.N.R., solicitând anularea dispoziţiei nr. 236 din 29 aprilie 2008, prin care a fost retrogradat pe timp de un an din funcţia de director al D.J.N.A.N.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că sancţionarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi a art. 25 alin. (2) din HG nr. 1210/2003, texte care instituie obligativitatea citării în faţa comisiei de disciplină, prin scrisoare recomandată sau prin înştiinţare scrisă de luare la cunoştinţă prin semnătură, precum şi imperativul audierii, funcţionarului public şi a consemnării în scris a audierii.
Se mai susţine că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 30 din HG nr. 1210/2003, întrucât a formulat obiecţiuni împotriva procesului verbal nr. 321/2007, la revenirea din concediu medical, dar acestea nu au fost luate în considerare.
De asemenea, nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 32 alin. (4) din aceeaşi hotărâre de guvern, dispoziţia de sancţionare fiind emisă peste termenul legal.
Cu privire la condiţiile de formă se menţionează că Decizia de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale şi nu precizează data săvârşirii abaterilor ce i se impută.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 110 din 17 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, acţiunea, reţinând că audierea reclamantului în faţa comisiei de disciplină nu s-a efectuat datorită neprezentării acestuia care a invocat nereal că se află în concediu medical, deşi în fapt se afla la serviciu.
Instanţa de fond nu a reţinut nici încălcarea dispoziţiilor art. 30 din HG nr. 1210/2003 şi nici a art. 35 alin. (6) pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare.
Cu privire la fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamantul se face vinovat de repetate neglijenţe în îndeplinirea atribuţiilor sale manageriale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.C.C. susţinând, în esenţă, că a fost în imposibilitate de a se prezenta în faţa Comisiei de Disciplină la data de 17 decembrie 2007 întrucât în intervalul 24 octombrie 2007 – 24 aprilie 2008 s-a aflat în concediu medical.
Pe fondul contestaţiei, recurentul arată că nu a comis faptele invocate în dispoziţia de sancţionare, că au fost soluţionate un număr mare de cereri de către un personal redus şi că cele două deplasări au fost efectuate în interes de serviciu.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu actele medicale depuse la instanţa de fond recurentul reclamant a făcut dovada că în perioada 24 octombrie 2007 – 24 aprilie 2008 s-a aflat în concediu medical în mod neîntrerupt.
Aceste documente sunt înscrisuri autentice în sensul prevederilor art. 1171 C. civ., neputând fi înlăturate decât în urma parcurgerii procedurii speciale a înscrierii în fals prevăzute de art. 180 şi următoarele C. proc. civ.
Pentru a înlătura orice dubiu privitor la această stare de fapt în recurs au fost depuse toate certificatele medicale în baza cărora s-a eliberat adeverinţa medicală nr. 1629.
Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă atât la data sesizării comisiei de disciplină, cât şi la data convocării recurentului reclamant (17 decembrie 2007) în faţa comisiei, acesta se afla în concediu medical.
Potrivit dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, (1) „Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii:
(…)
(h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condiţiile legii".
Cu toate că la dosarul cauzei a fost depusă D.D.G.A.N. nr. S din 28 ianuarie 2008, prin care se menţionează că „începând cu data de 14 decembrie 2007 funcţionarului public P.C.C. i se constată suspendarea de drept a raportului de serviciu, fiind în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, instanţa nu a reţinut suspendarea de drept a raportului de serviciu.
Întrucât Dispoziţia de sancţionare nr. 236/2008 a fost emisă în urma unei cercetări disciplinare efectuate în perioada în care contractul de muncă al recurentului reclamant era suspendat de drept aceasta este nulă în mod absolut urmând a fi desfiinţată ca atare.
Această reţinere face de prisos examinarea celorlalte motive de recurs.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de reclamant şi se va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi al anulării dispoziţiei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 110 din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite contestaţia reclamantului şi anulează dispoziţia nr. 236/2008 emisă de A.N.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2914/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3084/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
