ICCJ. Decizia nr. 1487/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1487/2009
Dosar nr. 871/2/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 februarie 2008, reclamanta N.D.B. a chemat în judecată A.N.F.P. solicitând anularea adresei 1059134 din 11 ianuarie 2008 şi recunoaşterea ca vechime în specialitate juridică, a vechimii acumulate în funcţia de expert cu studii juridice.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin adresa contestată A.N.F.P. nu i-a recunoscut ca vechime în specialitate juridică perioada în care a îndeplinit funcţia de expert cu studii juridice, deşi este licenţiată în drept, iar atribuţiile pe care le-a avut conform fişei postului, au fost legate de interpretarea legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice şi emiterea unor puncte de vedere legale către autorităţile contractante.
Reclamanta a mai susţinut că prin refuzul exprimat, A.N.F.P. i-a îngrădit practic dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea unui post de consilier juridic.
Prin sentinţa civilă nr. 2247 din 10 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâta A.N.F.P.; a respins ca inadmisibilă cererea privind anularea adresei 1059134/2008 şi a respins cererea privind echivalarea vechimii, constatând că pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
S-a reţinut pentru aceasta că faţă de obiectul acţiunii, respectiv refuzul de a soluţiona o cerere [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004], nu se mai impune realizarea procedurii prealabile instituită de art. 7 din acelaşi act normativ.
S-a mai reţinut că adresa a cărei anulare se solicită nu întruneşte caracteristicile actului administrativ în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind un punct de vedere exprimat de pârâtă.
În ce priveşte solicitarea echivalării vechimii în funcţia de expert cu vechimea în specialitate juridică s-a reţinut că pârâta A.N.F.P. nu are o astfel de competenţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta N.D.B. care în esenţă a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că obiectul cererii sale vizează refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a-i soluţiona o cerere, întrucât în realitate ceea ce se contestă este tocmai răspunsul pe care reclamanta l-a apreciat ca fiind nelegal.
Greşit, a mai susţinut recurenta, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea sa de anulare a adresei nr. 1059134/2007 prin aceasta încălcându-se grav principiul liberului acces la justiţie. Adresa este în opinia sa un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică în regim de putere publică.
Greşit a fost admisă lipsa calităţii procesuale pasive a A.N.F.P. deşi aceasta se justifica prin dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 188/1999. Pe de altă parte în temeiul HG nr. 1209/2003 art. 8 Agenţia stabileşte condiţiile de participare la concurs pentru ocuparea funcţiilor publice, or, în atare situaţie ea are competenţa să emită şi un punct de vedere cu privire la asimilarea vechimii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, sau prin nesoluţionarea unei cereri în termen legal, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Art. 2 lit. c) din acelaşi act normativ, defineşte actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, …".
Astfel fiind şi cum prin acţiune s-a solicitat anularea adresei nr. 1059134 din 11 ianuarie 2008, emisă de A.N.F.P. prin care autoritatea publică îşi exprimă de fapt un punct de vedere cu privire la solicitarea pe care reclamanta i-a adresat-o cu privire la echivalarea vechimii în funcţia de expert cu vechimea în specialitate juridică, legal şi temeinic s-a apreciat de către instanţa fondului, că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin ea însăşi nu produce efecte juridice în sensul că nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, între ea şi petiţionar fiind numai o corespondenţă administrativă care nu poate face obiectul controlului de legalitate din partea instanţei de contencios administrativ.
În ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a A.N.F.P. în raport cu solicitarea reclamantei privind echivalarea vechimii în funcţia de expert cu vechimea în specialitate juridică, urmează a se reţine că potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, A.N.F.P. se poate pronunţa numai asupra echivalării funcţiilor publice specifice cu funcţiile publice generale, dar şi aceasta numai prin statutele speciale prevăzute de art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ sau la propunerea autorităţilor şi instituţiilor publice.
Faptul că A.N.F.P. potrivit art. 8 din HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, aprobă condiţiile specifice de participare la concursul pentru ocuparea funcţiilor publice în general, nu presupune că ar avea implicit competenţa de a se pronunţa în legătură cu modul în care se asimilează vechimea dobândită în funcţia publică cu vechimea în studii juridice, întrucât aprecierea asupra îndeplinirii condiţiilor de participare, inclusiv a condiţiei vechimii în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice, revine comisiei de concurs.
În fine, susţinerea recurentei potrivit căreia atribuţiile ce-i reveneau ca expert erau legate de interpretarea dispoziţiilor legale astfel încât vechimea în această funcţie nu este doar o vechime în muncă ci în specialitate juridică, nu este fondată şi în mod corect a fost apreciată ca atare de instanţa fondului întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, activitatea acestuia este mult mai complexă, atribuţiile sale neregăsindu-se între cele pe care reclamanta –recurentă le-a avut ca şi expert.
Faptul că recurenta-reclamantă este licenţiată în drept nu-i conferă de plano dreptul la recunoaşterea vechimii în specialitate, în condiţiile în care funcţia de expert poate fi ocupată de persoane absolvente, cu diploma de licenţă în domeniul economic, tehnic, juridic sau în administraţie publică.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.D.B. împotriva sentinţei civile nr. 2247 din 10 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1481/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1489/2009. Contencios → |
|---|
