ICCJ. Decizia nr. 1484/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1484/2009
Dosar nr. 1702/57/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 decembrie 2007, C.N.C.A.F.M. SADeva a chemat în judecată D.G.F.P. Hunedoara şi A.F.P.Deva, solicitând obligarea pârâtelor de a opera în evidenţe scutirea companiei de la plata unor obligaţii fiscale în sună de 11.988.414 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin OUG nr. 128/2006, adoptată la 21 decembrie 2006, obligaţiile fiscale datorate de contribuabilii prevăzuţiîn anexă, reprezentândimpozite taxe, contribuţii, TVA şi accesorii, s-au scutit de la plată.
S-a mai arătatcă, deşi s-au făcut numeroase intervenţii pentru aplicarea prevederilor ordonanţei,pârâtele au refuzat să opereze în evidenţele lor scutirea la plată a obligaţiilor de plată restante şi a accesoriilor.
Ulterior, prin cererea depusă la 6 februarie 2008, reclamanta a chemat în judecată, potrivit art. 57 C. proc. civ. şi A.F.P.C.M. Hunedoara în a cărei administrare a trecut compania, precum şi Consiliul Concurenţei, ca organ al statului cu atribuţiiîn legătură cu autorizarea scutirii la plată a obligaţiilor fiscale prevăzute de OUG nr. 128/2008.
La data de 21 mai 2008, reclamanta a formulat şio cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea, ca societate comercială cu capital integral de stat.
Prin sentinţa nr. 130 din 30 iunie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal,a respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtelor D.G.F.P. Hunedoara şi A.F.P. Hunedoara, precum şi cea invocată de Consiliul Concurenţei referitoare la lipsa de interes, Pe fond, instanţa a respins ca nefondate acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin OUG nr. 128 din 21 decembrie 2006, publicată în M.Of. nr. 1042 din 28 decembrie 2006 s-au acordat scutiri la plata obligaţiilor fiscale principale ale societăţilor naţionale şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar principal, aceste măsuri denatura ajutorului de stat urmând a fi notificate în numele tuturor furnizorilor de ministerul sau autoritatea publică în subordinea cărora îşi desfăşoară activitatea contribuabilii prevăzuţiîn anexă.
La aceeaşi dată, în acelaşi monitor, a fost publicată şi OUG nr. 117 din 21 decembrie 2006 prin care, cu începere de la 1 ianuarie 2007 a fost abrogată Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. Potrivit acestei ordonanţe, la 1 ianuarie 2007 înceta de drept procedura de examinare a notificărilor înregistrate la Consiliul Concurenţei potrivit Legii nr. 143/1999, pentru care nu s-auemis decizii, încetând de asemenea şi investigaţiile în derulare.
Instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada căajutorul de stat acordat reclamantei a fost notificat sau autorizat de Consiliul Concurenţei, nefiind exceptat de la autorizare, potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999, iar după 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, procedurile privind aceste ajutoare au încetat de drept.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta C.N.C.A.F.M. SA Deva, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a arătat că instanţa a fost în eroare,reţinând că reclamanta nu a făcut dovada că ajutorul de stat acordat reclamantei a fost notificat sau autorizat Consiliului Concurenţei, întrucâtaceastă obligaţie revenea chematului în garanţie Ministerul Economiei. Referitor la această autoritate publică, reclamanta a invocat nerespectarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., privind procedura de citare şi faptul că ministerul nu a comunicat punctul său de vedere în legătură cu respectarea obligaţiei privind notificarea Consiliului Concurenţei.
Sub acest aspect, s-a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Reclamanta a criticat sentinţa şi cu privire la nemotivarea împrejurării dacă OUG nr. 128/2006 a fost sau nu corect aplicată, dacă un asemenea act normativ produce sau nu efecte juridice înainte de aprobarea lui în parlament.
În fine, ca un ultim motiv de recurs, reclamanta a susţinut că în mod greşit a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că, la data judecării în fond a cauzei, era îndeplinită procedura de citare a Ministerului Economiei, prin fax, iar consilierul juridic al D.G.F.P.Hunedoara a depus la dosar mandatul de reprezentare şi pentru autoritatea publică centrală.
Referitor la împrejurarea că Ministerul Economiei nu a exprimat un punct de vedere asupra solicitării reclamantei, acest aspect nu prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei, instanţa de fond având în vedere calitatea în care a fost introdusă în proces această instituţie şi faptul că, aşa cum a fost redactată, cererea de chemare în garanţie nu îndeplineşte cerinţele art. 60 C. proc. civ.
Curtea va reţine ca fiind corectă soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie, temeiul unei asemenea solicitări constituindu-l obligaţia de garanţie ce revine în baza legii, acontractuluiori a unei obligaţii de restituire. Or, între Ministerul Economiei şi reclamantă nu exista nici o obligaţie de garanţie, astfel încât instanţa de fond a constatat în mod justificat că nu suntîntrunite condiţiile art. 60-63 C. proc. civ.
Referitor la criticile aduse privind respingerea acţiunii ca nefondată, Curtea reţine că potrivit OUGnr. 128/2006, scutirea la plată a obligaţiilor fiscale nu poate fi aplicată decât după autorizarea ajutoruluide stat, conform legii, iar în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 143/1999, ajutoarele de stat se notifică Consiliului Concurenţei şi se acordă numai după autorizarea lor de către acesta.
Din actele dosarului a rezultat că, până la 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, Consiliului Concurenţei nu i-a fost notificat spre autorizare de către Ministerul economiei ajutorul de stat instituit în beneficiul reclamantei prin OUGnr. 128/2006.
După 1 ianuarie 2007, o asemenea autorizare nu mai poate fi acordată de Consiliul Concurenţei, care potrivit OUGnr. 117/2006, nu mai are asemenea atribuţii, această competenţă revenind Comisiei Europene.
De menţionat că prin OUGnr.117/2006, s-a dispus abrogarea Legiiajutorului de stat nr. 143/1999 de la 1 ianuarie 2007, iar potrivit prevederilor tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, dacă ajutoarele de stat nu au fost, înaintea aderării, evaluate şi autorizate de autoritatea naţională de concurenţă, urmează să fie considerate ajutoare de stat noi, ce trebuie notificate spre autorizare către Comisia Europeană.
O altă critică adusă sentinţei de reclamantă priveşte nemotivarea aspectului dacă OUG nr. 128/2006 produce sau nu efecte juridice, a fost sau nu corect aplicată.
Sub acest aspect, Curtea reţine că, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie, ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă lacamera parlamentului competentă să fie sesizată şi după publicarea în M. Of.
Or, OUG nr. 128/2006, publicată în M.Of. nr. 1042 din 28 decembrie 2006, a fost depusă la Camera deputaţilor abia la2 aprilie 2007, ceea ce înseamnă că, la 1 ianuarie 2007, dată abrogării Legii nr. 143/1999 a ajutorului de stat, nici măcar nu intrase în vigoare.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse mai sus, Curtea varespinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.N.C.A.F.M. SADeva împotriva sentinţei civile nr. 130/F/CA/2008 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1483/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1488/2009. Contencios → |
|---|
